opțiuni
  • info

12 definiții pentru înmărmuri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMĂRMURI, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. – În + marmură.

ÎNMĂRMURI, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. – În + marmură.

înmărmuri vti [At: (a. 1675) PROLOG, ap. GCR I, 223/19 / Pzi: ~resc / E: în- + marmură] 1-2 (Mtp) A (se) transforma în marmură. 3-4 (Fig) (A rămâne sau) a face să rămână încremenit de frică, de uimire etc. Si: a încremeni (6-7), a înlemni (1-2).

ÎNMĂRMURI, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. (În basme) A se face de piatră; (sens curent) a rămîne nemișcat, încremenit (de obicei din cauza unei emoții puternice); a înlemni, a încremeni. N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut, Și-nmărmuresc cu ochii în întuneric, mut. CERNA, P. 12. Duios gîndind la tine, rămîn pierdut în loc, Înmărmurind la gîndul nespusului noroc. PĂUN-PINCIO, P. 82. Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos. EMINESCU, N. 27. ◊ Tranz. fact. Răspunse... cu atîta hotărîre, încît adesea înmărmurea pe iscusiții ei judecători. ODOBESCU, S. I 17. Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani. ALEXANDRESCU, M. 281.

A ÎNMĂRMURI ~esc 1. intranz. 1) A-și pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unei emoții puternice); a rămâne nemișcat; a încremeni; a înlemni; a împietri. ~ de groază. 2) A deveni stană (de piatră). 2. tranz. pop. A preface în stană (de piatră). /în + marmură

înmărmurì v. a se face marmură, a împietri (de uimire sau de spaimă).

înmărmurésc v. intr. Devin ca de marmură, înlemnesc, împetresc: înmărmurisem de teroare. V. tr. înmărmurise. – Și îmărm-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înmărmuri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmărmuresc, 3 sg. înmărmurește, imperf. 1 înmărmuream; conj. prez. 1 sg. să înmărmuresc, 3 să înmărmurească

înmărmuri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmărmuresc, imperf. 3 sg. înmărmurea; conj. prez. 3 să înmărmurească

înmărmuri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmărmuresc, imperf. 3 sg. înmărmurea; conj. prez. 3 sg. și pl. înmărmurească

înmărmuresc, -ream 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMĂRMURI vb. 1. v. petrifica. 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

ÎNMĂRMURI vb. 1. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. (Un personaj de basm care a ~.) 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

Intrare: înmărmuri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmărmuri
  • ‑nmărmuri
  • înmărmurire
  • ‑nmărmurire
  • înmărmurit
  • ‑nmărmurit
  • înmărmuritu‑
  • ‑nmărmuritu‑
  • înmărmurind
  • ‑nmărmurind
  • înmărmurindu‑
  • ‑nmărmurindu‑
 singular plural
  • înmărmurește
  • ‑nmărmurește
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmărmuresc
  • ‑nmărmuresc
 (să)
  • înmărmuresc
  • ‑nmărmuresc
  • înmărmuream
  • ‑nmărmuream
  • înmărmurii
  • ‑nmărmurii
  • înmărmurisem
  • ‑nmărmurisem
a II-a (tu)
  • înmărmurești
  • ‑nmărmurești
 (să)
  • înmărmurești
  • ‑nmărmurești
  • înmărmureai
  • ‑nmărmureai
  • înmărmuriși
  • ‑nmărmuriși
  • înmărmuriseși
  • ‑nmărmuriseși
a III-a (el, ea)
  • înmărmurește
  • ‑nmărmurește
 (să)
  • înmărmurească
  • ‑nmărmurească
  • înmărmurea
  • ‑nmărmurea
  • înmărmuri
  • ‑nmărmuri
  • înmărmurise
  • ‑nmărmurise
plural I (noi)
  • înmărmurim
  • ‑nmărmurim
 (să)
  • înmărmurim
  • ‑nmărmurim
  • înmărmuream
  • ‑nmărmuream
  • înmărmurirăm
  • ‑nmărmurirăm
  • înmărmuriserăm
  • ‑nmărmuriserăm
  • înmărmurisem
  • ‑nmărmurisem
a II-a (voi)
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
 (să)
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
  • înmărmureați
  • ‑nmărmureați
  • înmărmurirăți
  • ‑nmărmurirăți
  • înmărmuriserăți
  • ‑nmărmuriserăți
  • înmărmuriseți
  • ‑nmărmuriseți
a III-a (ei, ele)
  • înmărmuresc
  • ‑nmărmuresc
 (să)
  • înmărmurească
  • ‑nmărmurească
  • înmărmureau
  • ‑nmărmureau
  • înmărmuriră
  • ‑nmărmuriră
  • înmărmuriseră
  • ‑nmărmuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmărmuri, înmărmurescverb

  • 1. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împietri încremeni înlemni
    • format_quote N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut, Și-nmărmuresc cu ochii în întuneric, mut. CERNA, P. 12. DLRLC
    • format_quote Duios gîndind la tine, rămîn pierdut în loc, Înmărmurind la gîndul nespusului noroc. PĂUN-PINCIO, P. 82. DLRLC
    • format_quote Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos. EMINESCU, N. 27. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Răspunse... cu atîta hotărîre, încît adesea înmărmurea pe iscusiții ei judecători. ODOBESCU, S. I 17. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani. ALEXANDRESCU, M. 281. DLRLC
    • 1.1. în basme A (se) transforma în piatră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • În + marmură DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.