opțiuni
  • info

21 de definiții pentru înnămoli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNĂMOLI, înnămolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol. 2. Refl. (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. [Var.: înnomoli vb. IV] – În + nămol.

ÎNNĂMOLI, înnămolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol. 2. Refl. (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. [Var.: înnomoli vb. IV] – În + nămol.

înnămoli [At: (a. 1783) URICARIUL, XVI, 229 / V: (înv) ~nom~ / S și: înă~ / Pzi: ~lesc / E: în- + nămol] 1-2 vtr A (se) înfunda în nămol Si: a (se) împotmoli. 3 vr (D. albia unei ape curgătoare) A se îngusta din cauza aluviunilor. 4-5 vtr A (se) murdări de nămol Si: a (se) înnoroi.

ÎNNĂMOLI, înnămolesc, vb. IV. Refl. A se înfunda în nămol; a se îngloda, a se împotmoli. Joi s-a înnămolit piroscaful «Hungaria»... E slabă nădejde că va putea fi despotmolit. La TDRG. – Variante: înnomoli (VISSARION, B. 241, DUNĂREANU, N. 29, ISPIRESCU, L. 169), nămoli (I. IONESCU, P. 386) vb. IV.

A ÎNNĂMOLI ~esc tranz. A face să se înnămolească. /în + nămol

A SE ÎNNĂMOLI mă ~esc intranz. 1) (despre vehicule, oameni) A se înfunda în nămol (fără a putea să înainteze); a se îngloda; a se noroi. 2) (despre albia unui râu) A-și micșora secțiunea de curgere din cauza depunerilor materialului adus de curentul de apă; a se îngusta din cauza aluviunilor; a se împotmoli. /în + nămol

ÎNNOMOLI vb. IV v. înnămoli.

ÎNNOMOLI vb. IV v. înnămoli.

ÎNNOMOLI vb. IV v. înnămoli.

înnomoli v vz înnămoli

NĂMOLI vb. IV v. înnămoli.

înnomolì v. 1. a intra în nomol; 2. fig. a intra într’o afacere rea.

înămolésc, V. înomolesc.

înnomolésc, V. înomolesc.

înomolésc și înămolésc v. tr. (d. nomol, nămol; pol. namulic). Bag în nomol saŭ acoper cu nomol. V. refl. Mă bag în nomol (nisip ș. a.) și nu pot ĭeși: vaporu s’a înomolit (maĭ rar trenu s’a înomolit îld. s’a troĭenit). – Și nomolesc, nămolesc. Și înn-.

nămolésc V. înomolesc.

nomolésc V. înomolesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înnămoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnămolesc, 3 sg. înnămolește, imperf. 1 înnămoleam; conj. prez. 1 sg. să înnămolesc, 3 să înnămolească

înnămoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnămolesc, imperf. 3 sg. înnămolea; conj. prez. 3 să înnămolească

înnămoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnămolesc, imperf. 3 sg. înnămolea; conj. prez. 3 sg. și pl. înnămolească

înnămoli

înnomolesc, -leam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNNĂMOLI vb. v. împotmoli.

ÎNNĂMOLI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se nămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruța s-a ~ în drum.)

Intrare: înnămoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnămoli
  • ‑nnămoli
  • înnămolire
  • ‑nnămolire
  • înnămolit
  • ‑nnămolit
  • înnămolitu‑
  • ‑nnămolitu‑
  • înnămolind
  • ‑nnămolind
  • înnămolindu‑
  • ‑nnămolindu‑
 singular plural
  • înnămolește
  • ‑nnămolește
  • înnămoliți
  • ‑nnămoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnămolesc
  • ‑nnămolesc
 (să)
  • înnămolesc
  • ‑nnămolesc
  • înnămoleam
  • ‑nnămoleam
  • înnămolii
  • ‑nnămolii
  • înnămolisem
  • ‑nnămolisem
a II-a (tu)
  • înnămolești
  • ‑nnămolești
 (să)
  • înnămolești
  • ‑nnămolești
  • înnămoleai
  • ‑nnămoleai
  • înnămoliși
  • ‑nnămoliși
  • înnămoliseși
  • ‑nnămoliseși
a III-a (el, ea)
  • înnămolește
  • ‑nnămolește
 (să)
  • înnămolească
  • ‑nnămolească
  • înnămolea
  • ‑nnămolea
  • înnămoli
  • ‑nnămoli
  • înnămolise
  • ‑nnămolise
plural I (noi)
  • înnămolim
  • ‑nnămolim
 (să)
  • înnămolim
  • ‑nnămolim
  • înnămoleam
  • ‑nnămoleam
  • înnămolirăm
  • ‑nnămolirăm
  • înnămoliserăm
  • ‑nnămoliserăm
  • înnămolisem
  • ‑nnămolisem
a II-a (voi)
  • înnămoliți
  • ‑nnămoliți
 (să)
  • înnămoliți
  • ‑nnămoliți
  • înnămoleați
  • ‑nnămoleați
  • înnămolirăți
  • ‑nnămolirăți
  • înnămoliserăți
  • ‑nnămoliserăți
  • înnămoliseți
  • ‑nnămoliseți
a III-a (ei, ele)
  • înnămolesc
  • ‑nnămolesc
 (să)
  • înnămolească
  • ‑nnămolească
  • înnămoleau
  • ‑nnămoleau
  • înnămoliră
  • ‑nnămoliră
  • înnămoliseră
  • ‑nnămoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnomoli
  • ‑nnomoli
  • înnomolire
  • ‑nnomolire
  • înnomolit
  • ‑nnomolit
  • înnomolitu‑
  • ‑nnomolitu‑
  • înnomolind
  • ‑nnomolind
  • înnomolindu‑
  • ‑nnomolindu‑
 singular plural
  • înnomolește
  • ‑nnomolește
  • înnomoliți
  • ‑nnomoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnomolesc
  • ‑nnomolesc
 (să)
  • înnomolesc
  • ‑nnomolesc
  • înnomoleam
  • ‑nnomoleam
  • înnomolii
  • ‑nnomolii
  • înnomolisem
  • ‑nnomolisem
a II-a (tu)
  • înnomolești
  • ‑nnomolești
 (să)
  • înnomolești
  • ‑nnomolești
  • înnomoleai
  • ‑nnomoleai
  • înnomoliși
  • ‑nnomoliși
  • înnomoliseși
  • ‑nnomoliseși
a III-a (el, ea)
  • înnomolește
  • ‑nnomolește
 (să)
  • înnomolească
  • ‑nnomolească
  • înnomolea
  • ‑nnomolea
  • înnomoli
  • ‑nnomoli
  • înnomolise
  • ‑nnomolise
plural I (noi)
  • înnomolim
  • ‑nnomolim
 (să)
  • înnomolim
  • ‑nnomolim
  • înnomoleam
  • ‑nnomoleam
  • înnomolirăm
  • ‑nnomolirăm
  • înnomoliserăm
  • ‑nnomoliserăm
  • înnomolisem
  • ‑nnomolisem
a II-a (voi)
  • înnomoliți
  • ‑nnomoliți
 (să)
  • înnomoliți
  • ‑nnomoliți
  • înnomoleați
  • ‑nnomoleați
  • înnomolirăți
  • ‑nnomolirăți
  • înnomoliserăți
  • ‑nnomoliserăți
  • înnomoliseți
  • ‑nnomoliseți
a III-a (ei, ele)
  • înnomolesc
  • ‑nnomolesc
 (să)
  • înnomolească
  • ‑nnomolească
  • înnomoleau
  • ‑nnomoleau
  • înnomoliră
  • ‑nnomoliră
  • înnomoliseră
  • ‑nnomoliseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nămoli
  • nămolire
  • nămolit
  • nămolitu‑
  • nămolind
  • nămolindu‑
 singular plural
  • nămolește
  • nămoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nămolesc
 (să)
  • nămolesc
  • nămoleam
  • nămolii
  • nămolisem
a II-a (tu)
  • nămolești
 (să)
  • nămolești
  • nămoleai
  • nămoliși
  • nămoliseși
a III-a (el, ea)
  • nămolește
 (să)
  • nămolească
  • nămolea
  • nămoli
  • nămolise
plural I (noi)
  • nămolim
 (să)
  • nămolim
  • nămoleam
  • nămolirăm
  • nămoliserăm
  • nămolisem
a II-a (voi)
  • nămoliți
 (să)
  • nămoliți
  • nămoleați
  • nămolirăți
  • nămoliserăți
  • nămoliseți
a III-a (ei, ele)
  • nămolesc
 (să)
  • nămolească
  • nămoleau
  • nămoliră
  • nămoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnămoli, înnămolescverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: noroi împotmoli îngloda
    • format_quote Joi s-a înnămolit piroscaful «Hungaria»... E slabă nădejde că va putea fi despotmolit. La TDRG. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. DEX '09 DEX '98
    sinonime: împotmoli
etimologie:
  • În + nămol DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.