înroșire sf [At: DA ms / V: ~ruș~, ruș~ / Pl: ~ri / E: înroși] 1 Dobândire a culorii roșii Si: înroșit¹ (1). 2 Încingere a metalelor în foc Si: înroșit¹ (2). 3 Îmbujorare. 4 (Fig) Înflăcărare. 5 Vopsire în roșu a unui obiect Si: înroșit¹ (5), (fig) însângerare. 6 Coacere a fructelor Si: înroșit¹ (6).

înrușire sf vz înroșire

înroșire s. f., g.-d. art. înroșirii

înroșire s. f., g.-d. art. înroșirii

înroșire s. f., g.-d. art. înroșirii

ÎNROȘIRE s. 1. v. îmbujorare. 2. v. congestionare.

ÎNROȘIRE s. 1. îmbujorare, împurpurare, roșire, rumenire, (fig.) aprindere. (~ obrajilor.) 2. congestie, congestionare, (pop. fig.) aprindere. (~ a feței.)