înrâurire sf [At: (a. 1835) URICARIUL, VIII, 131 / Pl: ~ri / E: înrâuri] 1 (Înv) Exercitare a unei influențe asupra cuiva Si: înrâurință (1), înrâurită (1). 2 (Ccr) Influență.

ÎNRÂURIRE s.f. Acțiunea de a înrîuri și rezultatul ei; influență. [< înrîuri].

înrâurire f. influență.

ÎNRÎURIRE, înrîuriri, s. f. Acțiunea de a înrîuri și rezultatul ei; influență, influențare. Versurile lui exercitau asupra mea o înrîurire extraordinar de puternică. VLAHUȚĂ, O. A. 441. Se vede că foamea are multă înrîurire asupra închipuirii. ALECSANDRI, O. P. 240. Teatrul romîn... avu o mare înrîurire asupra literaturii. NEGRUZZI, S. I 341.

*înrîuríre f. (d. rîŭ, după germ. ein-fluss, influență, d. fluss, rîŭ). Rar. Influență.

înrâurire (desp. -râ-u-) s. f., g.-d. art. înrâuririi; pl. înrâuriri

înrâurire (-râ-u-) s. f., g.-d. art. înrâuririi; pl. înrâuriri

înrâurire s. f., g.-d. art. înrâuririi; pl. înrâuriri

ÎNRÂURIRE s. 1. v. influență. 2. v. autoritate. 3. influență, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.

ÎNRÎURIRE s. 1. influentă, putere, (rar) stăpînire, (înv.) înrîurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. ascendent, autoritate, considerație, influență, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (Se bucură de o mare ~.) 3. influență, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. acțiune, efect, influență, rezultat. (Ce ~ are acest medicament asupra inimii?)