opțiuni
  • info

15 definiții pentru înrăutăți

din care

Explicative DEX

ÎNRĂUTĂȚI, înrăutățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face (mai) rău, a (se) agrava. [Pr.: -ră-u-] – În + răutate.

ÎNRĂUTĂȚI, înrăutățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face (mai) rău, a (se) agrava. [Pr.: -ră-u-] – În + răutate.

înrăutăți vtr [At: ISPIRESCU, U. 45 / P: ~ră-u~ / V: ~ăot~, (înv) ~ăotăța / Pzi: ~țesc / E: în- + răutate] 1-4 A (se) face (mai) rău Si: a (se) agrava.

ÎNRĂUTĂȚI, înrăutățesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să devină mai rău, a agrava. Crizele periodice de supraproducție înrăutățesc și mai mult situația clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 102. ◊ Refl. Muncitorii englezi cer sporirea salariilor și pornesc la lupta grevistă pentru a obține această revendicare pentru că nivelul lor de trai se înrăutățește necontenit. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2857. 2. (Rar) A face să devină rău, a înrăi. Sălbătăci și înrăutăți... taurul... pînă într-atît, încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ISPIRESCU, U. 45. – Pronunțat: -ră-u-.

A ÎNRĂUTĂȚI ~esc tranz. A face să se înrăutățească; a complica; a agrava; a înăspri. /în + răutate

A SE ÎNRĂUTĂȚI pers. 3 se ~ește intranz. (despre stări de lucruri, situații) A deveni mai rău, mai grav; a se complica; a se agrava; a se înăspri. /în + răutate

înrăutățì v. a (se) face răutăcios.

înrăotăța v vz înrăutăți

înrăotăți v vz înrăutăți

înrăutățésc v. tr. (d. răutate). Fac răŭ, răutăcĭos, malițios. Corup, stric: societatea amicilor luĭ l-a înrăutățit. – Vechĭ și răutățésc și răuțesc.

Ortografice DOOM

înrăutăți (a ~) (desp. -ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăutățesc, 3 sg. înrăutățește, imperf. 1 înrăutățeam; conj. prez. 1 sg. să înrăutățesc, 3 să înrăutățească

înrăutăți (a ~) (-ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăutățesc, imperf. 3 sg. înrăutățea; conj. prez. 3 să înrăutățească

înrăutăți vb. (sil. -ră-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăutățesc, imperf. 3 sg. înrăutățea; conj. prez. 3 sg. și pl. înrăutățească

Sinonime

ÎNRĂUTĂȚI vb. 1. (fig.) a se strica, (fam. fig.) a se zbârli. (Vremea s-a ~.) 2. v. agrava. 3. a (se) agrava, a (se) îngreuia. (Situația infractorului s-a ~.) 4. (fig.) a se deteriora, a (se) înăspri. (Relațiile dintre ei s-au ~.)

ÎNRĂUTĂȚI vb. 1. (fig.) a se strica, (fam. fig.) a se zbîrli. (Vremea s-a ~.) 2. a (se) agrava, a (se) înrăi, (grecism înv.) a (se) prohorisi. (Boala i s-a ~.) 3. a (se) agrava, a (se) îngreuia. (Situația infractorului s-a ~.) 4. a (se) înăspri. (Relațiile dintre ei s-au ~.)

Antonime

A (se) înrăutăți ≠ a (se) ameliora, a (se) îmbunătăți, a (se) remedia

Intrare: înrăutăți
  • silabație: în-ră-u- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înrăutăți
  • ‑nrăutăți
  • înrăutățire
  • ‑nrăutățire
  • înrăutățit
  • ‑nrăutățit
  • înrăutățitu‑
  • ‑nrăutățitu‑
  • înrăutățind
  • ‑nrăutățind
  • înrăutățindu‑
  • ‑nrăutățindu‑
 singular plural
  • înrăutățește
  • ‑nrăutățește
  • înrăutățiți
  • ‑nrăutățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înrăutățesc
  • ‑nrăutățesc
 (să)
  • înrăutățesc
  • ‑nrăutățesc
  • înrăutățeam
  • ‑nrăutățeam
  • înrăutății
  • ‑nrăutății
  • înrăutățisem
  • ‑nrăutățisem
a II-a (tu)
  • înrăutățești
  • ‑nrăutățești
 (să)
  • înrăutățești
  • ‑nrăutățești
  • înrăutățeai
  • ‑nrăutățeai
  • înrăutățiși
  • ‑nrăutățiși
  • înrăutățiseși
  • ‑nrăutățiseși
a III-a (el, ea)
  • înrăutățește
  • ‑nrăutățește
 (să)
  • înrăutățească
  • ‑nrăutățească
  • înrăutățea
  • ‑nrăutățea
  • înrăutăți
  • ‑nrăutăți
  • înrăutățise
  • ‑nrăutățise
plural I (noi)
  • înrăutățim
  • ‑nrăutățim
 (să)
  • înrăutățim
  • ‑nrăutățim
  • înrăutățeam
  • ‑nrăutățeam
  • înrăutățirăm
  • ‑nrăutățirăm
  • înrăutățiserăm
  • ‑nrăutățiserăm
  • înrăutățisem
  • ‑nrăutățisem
a II-a (voi)
  • înrăutățiți
  • ‑nrăutățiți
 (să)
  • înrăutățiți
  • ‑nrăutățiți
  • înrăutățeați
  • ‑nrăutățeați
  • înrăutățirăți
  • ‑nrăutățirăți
  • înrăutățiserăți
  • ‑nrăutățiserăți
  • înrăutățiseți
  • ‑nrăutățiseți
a III-a (ei, ele)
  • înrăutățesc
  • ‑nrăutățesc
 (să)
  • înrăutățească
  • ‑nrăutățească
  • înrăutățeau
  • ‑nrăutățeau
  • înrăutățiră
  • ‑nrăutățiră
  • înrăutățiseră
  • ‑nrăutățiseră
înrăotăța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înrăotăți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înrăutăți, înrăutățescverb

  • 1. A (se) face (mai) rău, a (se) agrava. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: agrava înrăi
    • format_quote Crizele periodice de supraproducție înrăutățesc și mai mult situația clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 102. DLRLC
    • format_quote Muncitorii englezi cer sporirea salariilor și pornesc la lupta grevistă pentru a obține această revendicare pentru că nivelul lor de trai se înrăutățește necontenit. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2857. DLRLC
    • format_quote Sălbătăci și înrăutăți... taurul... pînă într-atît, încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ISPIRESCU, U. 45. DLRLC
etimologie:
  • În + răutate DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „înrăutăți” (7 clipuri)