însufleți [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 42/22 / V: ~ța / Pzi: ~țesc / E: în- + suflet] 1 vt (Înv) A învia. 2 vt (Fig) A da viață. 3 vr A prinde viață Si: a se anima, a se înviora. 4 vr A se entuziasma. 5 vt (Fig) A stimula. 6 vt (Fig) A preface ceva inert în ceva viu, dinamic.

ÎNSUFLEȚI, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A stimula, a da avînt, a imprima un elan vital, o putere vie, un îndemn; a îmboldi, a provoca la acțiune. Întreaga mișcare comunistă și muncitorească revoluționară internațională este însuflețită de mărețele idei leniniste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ (Poetic) Codrul prinse a vui, Brazii a-și însufleți. ALECSANDRI, P. A. 133. ♦ Refl. A prinde viață. Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cîntec de teorbă că urcă și se-nsuflețește. MACEDONSKI, O. I 229. ♦ Refl. A se înviora, a se anima. Convorbirea se însuflețea cînd treceau cu toții într-o sufragerie scînteietoare, cu mese pline de gustări alese și de vinuri. SADOVEANU, E. 102. 2. Fig. A preface ceva inert sau mohorît în ceva viu, strălucitor, dinamic. Soarele însuflețea cu lumina de aur idealizat a razelor sale picăturile mari și grele de rouă curată, care atîrnau pe vîrful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad. HOGAȘ, M. N. 179.

A ÎNSUFLEȚI ~esc tranz. 1) A face să se însuflețească; a înflăcăra; a entuziasma; a antrena; a electriza; a exalta; a anima. 2) (personaje din basme) A înzestra cu suflet; a face să capete viață. 3) fig. A transforma din mohorât în vesel, strălucitor. Soarele ~ea livada. [Sil. -su-fle-] /în + suflet

A SE ÎNSUFLEȚI mă ~esc intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se înflăcăra; a se entuziasma; a se ambala; a se antrena; a se electriza; a se exalta; a se anima. Copiii începură să se ~ească. Discuția s-a ~it. /în + suflet

însuflețì v. 1. a da putere de vieață; 2. a prinde putere; 3, a îmbărbăta.

însufleța v vz însufleți

însuflețésc v. tr. (d. suflet). Daŭ suflet, daŭ vĭață, animez. Înviorez. Fig. Entusiazmez, animez, aprind curaju: aceste cuvinte însuflețiră armata.

însufleți (a ~) (desp. -su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețesc, 3 sg. însuflețește, imperf. 1 însuflețeam; conj. prez. 1 sg. să însuflețesc, 3 să însuflețească

însufleți (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețesc, imperf. 3 sg. însuflețea; conj. prez. 3 să însuflețească

însufleți vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețesc, imperf. 3 sg. însuflețea; conj. prez. 3 sg. și pl. însuflețească

ÎNSUFLEȚI vb. 1. v. învia. 2. a (se) anima, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. v. entuziasma. 4. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mângâia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?)

ÎNSUFLEȚI vb. 1. a învia, a (se) scula, (înv.) a (se) deștepta, a (se) ridica. (Morții nu se mai ~.) 2. a (se) anima, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. a (se) entuziasma, a (se) înflăcăra, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.) 4. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a stimula, a susține, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Ce vă ~ în luptă?)