12 definiții pentru însăilătură
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNSĂILĂTURĂ, însăilături, s. f. Cusătură provizorie, cu împunsături rare. [Pr.: -să-i-] – Însăila + suf. -ătură.
însăilătură sf [At: TDRG / V: ~ăel~, ~sei~ / Pl: ~ri / E: însăila + -ătură] Cusătură provizorie, cu împunsături rare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSĂILĂTURĂ, însăilături, s. f. Cusătură provizorie, cu împunsături rare. – Însăila + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNSĂILĂTURĂ ~i f. Cusătură rară, făcută pentru a îmbina provizoriu părțile componente ale unei haine; saia. /a însăila + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
însăilătúră f., pl. ĭ. Rezultatu însăilăriĭ, locu însăilat. – Se zice și saĭa, sáilă, săláĭ, șulal și șulár.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
însăelătură sf vz însăilătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înselătură sf vz însăilătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
însăilătură (desp. -să-i-) s. f., g.-d. art. însăilăturii; pl. însăilături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
însăilătură (-să-i-) s. f., g.-d. art. însăilăturii; pl. însăilături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
însăilătură s. f. (sil. -să-i-), g.-d. art. însăilăturii; pl. însăilături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNSĂILĂTURĂ s. v. șular.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNSĂILĂTURĂ s. șular, (înv. și pop.) saia, (Mold.) sailă. (~ la o haină.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: în-să-i-
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
însăilătură, însăilăturisubstantiv feminin
etimologie:
- Însăila + -ătură. DEX '98 DEX '09