8 definiții pentru întregitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNTREGITOR, -OARE, întregitori, -oare, adj. Care întregește, care completează. – Întregi + suf. -tor.
ÎNTREGITOR, -OARE, întregitori, -oare, adj. Care întregește, care completează. – Întregi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întregitor, ~oare smf, a [At: IORGA, L. II, 73 / Pl: ~i, ~oare / E: întregi + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care completează. 3-4 (Persoană) care reface unitatea a ceva. 5-6 (Persoană) care recompune ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTREGITOR, -OARE, întregitori, -oare, adj. Care întregește, care completează.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
întregitor adj. m., pl. întregitori; f. sg. și pl. întregitoare (dar: Regele Ferdinand Întregitorul s. propriu m. art.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
întregitor adj. m., pl. întregitori; f. sg. și pl. întregitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întregitor adj. m., pl. întregitori; f. sg. și pl. întregitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNTREGITOR adj. v. suplimentar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTREGITOR adj. complementar, subsidiar, suplimentar, (rar) complinitor. (Lămuriri ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
întregitor, întregitoareadjectiv
- 1. Care întregește, care completează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Întregi + -tor. DEX '09 DEX '98