opțiuni
  • info

6 definiții pentru întrupat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRUPAT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a căpătat trup, care a luat ființă. – V. întrupa.

ÎNTRUPAT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a căpătat trup, care a luat ființă. – V. întrupa.

întrupat, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 41/1 / V: ~pit / Pl: ~ați, ~e / E: întrupa] 1 Care a căpătat trup Si: incarnat, încorporat, (înv) împielițat. 2 Care a luat ființă Si: zămislit. 3-4 Cu trup (de om sau) de animal. 5 (Fig) Bine făcut. 6 Concretizat. 7 Creat. 8 Personificat. 9 Sintetizat. 10 Încorporat într-un singur tot Si: reunit, împreunat, înglobat. 11 Care formează o trupă.

ÎNTRUPAT, -Ă, întrupați, -te, adj. Care a luat trup, ființă. Umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. EMINESCU, N. 62. ◊ Fig. Văd vise-ntrupate gonind după vise. EMINESCU, O. I 40.

întrupit, ~ă a vz întrupat

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRUPAT adj. incarnat, întruchipat, personificat.

ÎNTRUPAT adj. incarnat, întruchipat, personificat.

Intrare: întrupat
întrupat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrupat
  • ‑ntrupat
  • întrupatul
  • întrupatu‑
  • ‑ntrupatul
  • ‑ntrupatu‑
  • întrupată
  • ‑ntrupată
  • întrupata
  • ‑ntrupata
plural
  • întrupați
  • ‑ntrupați
  • întrupații
  • ‑ntrupații
  • întrupate
  • ‑ntrupate
  • întrupatele
  • ‑ntrupatele
genitiv-dativ singular
  • întrupat
  • ‑ntrupat
  • întrupatului
  • ‑ntrupatului
  • întrupate
  • ‑ntrupate
  • întrupatei
  • ‑ntrupatei
plural
  • întrupați
  • ‑ntrupați
  • întrupaților
  • ‑ntrupaților
  • întrupate
  • ‑ntrupate
  • întrupatelor
  • ‑ntrupatelor
vocativ singular — —
plural — —
întrupit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrupat, întrupatăadjectiv

  • 1. Care a căpătat trup, care a luat ființă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: incarnat personificat întruchipat
    • format_quote Umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. EMINESCU, N. 62. DLRLC
    • format_quote figurat Văd vise-ntrupate gonind după vise. EMINESCU, O. I 40. DLRLC
etimologie:
  • vezi întrupa DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.