12 definiții pentru întâietate
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ÎNTÂIETATE s. f. Însușirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -tâ-ie-] – Întâi + suf. -ătate.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTÂIETATE s. f. Însușirea de a fi primul; prioritate. ◊ Expr. A avea (sau a da etc.) întâietate = a avea (sau a da etc.) primul loc, prioritate. [Pr.: -tâ-ie-] – Întâi + suf. -ătate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întâietate sf [At: GORUN, F. 57 / Pl: ~tăți / E: întâi + -etate] 1 Prioritate. 2-3 (Îe) A avea (sau a da) ~ A avea (sau da) prioritate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTÂIETATE f. Însușirea de a fi întâiul (în timp, în rang, în drepturi); prioritate. A avea ~. A da ~. A ține ~ea. [Sil. -tâ-ie-] /întâi + suf. ~etate
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întâietate f. primul rang, supremație.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTÎIETATE s. f. (Mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a da») Locul întîi, prioritate. Oriunde femeia însărcinată sau cu copilul de mînă are întîietate. SAHIA, U.R.S.S. 109.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
întîĭetáte (vest) și întăĭetate (est) f. Prioritate, calitatea de a fi întîĭu în timp, în drept orĭ în rang.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
întâietate s. f., g.-d. art. întâietății
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
întâietate s. f., g.-d. art. întâietății
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întâietate s. f., g.-d. art. întâietății
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întîietate
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
ÎNTÂIETATE s. v. prioritate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTÎIETATE s. precădere, preponderență, primat, primordialitate, prioritate, (înv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (~ acordată unei probleme.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
întâietate, întâietățisubstantiv feminin
- 1. Însușirea de a fi primul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prioritate
- Oriunde femeia însărcinată sau cu copilul de mînă are întîietate. SAHIA, U.R.S.S. 109. DLRLC
-
etimologie:
- Întâi + -ătate. DEX '09 DEX '98