8 definiții pentru învecinat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVECINAT, -Ă, învecinați, -te, adj. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva; vecin. – V. învecina.
ÎNVECINAT, -Ă, învecinați, -te, adj. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva; vecin. – V. învecina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învecinat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 201 / V: (înv) ~nit / Pl: ~ați, ~e / E: învecina] 1 Care este vecin cu cineva sau cu ceva. 2 Care este alături de cineva sau ceva. 3 Care are un hotar comun cu cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVECINAT, -Ă, învecinați, -te, adj. Care se învecinează, care se află în vecinătate, în apropiere; vecin. Romînii treptat ajunseră sub Ștefan-Marele și Mihai Viteazul a fi respectați de învecinatele popoare. NEGRUZZI, S. I 201.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
învecinat a. vecin, din apropiere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învecinit, ~ă a vz învecinat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învecinat adj. m., pl. învecinați; f. sg. învecinată, pl. învecinate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVECINAT adj. 1. alăturat, vecin, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriaș. (Locuri ~.) 2. limitrof, mărginaș, vecin, (reg.) megieș, mejdaș, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVECINAT adj. 1. alăturat, vecin, (livr.) adiacent, (înv.) sinoriaș. (Locuri ~.) 2. limitrof, mărginaș, vecin, (reg.) megieș, mejdas, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
învecinat, învecinatăadjectiv
- 1. Care se învecinează cu cineva sau cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vecin
- Romînii treptat ajunseră sub Ștefan-Marele și Mihai Viteazul a fi respectați de învecinatele popoare. NEGRUZZI, S. I 201. DLRLC
-
etimologie:
- învecina DEX '09 DEX '98