8 definiții pentru înveselire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVESELIRE, înveseliri, s. f. Acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție. – V. înveseli.
ÎNVESELIRE, înveseliri, s. f. Acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție. – V. înveseli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înveselire sf [At: C. PETRESCU, I., II, 174 / Pl: ~ri / E: înveseli] 1 Dobândire a unei stări de veselie Si: înveselit1 (1), învoioșare (1). 2 (Pex) Stare de bună dispoziție Si: înveselit1 (2), învoioșare (2). 3 (Pex) Petrecere în veselie Si: înveselit1 4-5 (Fig) Dare a unui aspect mai puțin (mohorât sau) monoton Si: înveselit^{1 (4-5). 6 înseninare a cerului Si: înveselit1 (6). 7 (Pex) Ospăț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESELIRE, înveseliri, s. f. Acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție. Bădia Mitriță își turnă, dădu de dușcă, pe urmă îl privi pe Ghiță cu înveselite, răsucindu-și sfîrcurile mustăților. C. PETRESCU, Î. II 174.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înveselire s. f., g.-d. art. înveselirii; pl. înveseliri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înveselire s. f., g.-d. art. înveselirii; pl. înveseliri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înveselire s. f., g.-d. art. înveselirii; pl. înveseliri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVESELIRE s. (pop.) veselire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVESELIRE s. (pop.) veselire.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înveselire, înveselirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; bună dispoziție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bădia Mitriță își turnă, dădu de dușcă, pe urmă îl privi pe Ghiță cu înveselite, răsucindu-și sfîrcurile mustăților. C. PETRESCU, Î. II 174. DLRLC
-
etimologie:
- înveseli DEX '09 DEX '98