16 definiții pentru înveșmântat
din care- explicative (12)
- morfologice (1)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVEȘMÂNTAT, -Ă, înveșmântați, -te, adj. Îmbrăcat2 (cu solemnitate). [Var.: învesmântat, -ă, învestmântat, -ă adj.] – V. înveșmânta.
ÎNVEȘMÂNTAT, -Ă, înveșmântați, -te, adj. Îmbrăcat2 (cu solemnitate). [Var.: învesmântat, -ă, învestmântat, -ă adj.] – V. înveșmânta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înveșmântat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 73 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm / Pl: ~ați, ~e / E: înveșmânta] 1 Acoperit cu veșminte Si: îmbrăcat, înveștit2 (1). 2 Îmbrăcat cu haine de gală pentru o festivitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveșmântat1 sn [At: DA ms / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / E: înveșmânta] 1-2 Înveșmântare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESMÂNTAT, -Ă, adj. v. înveșmântat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESMÂNTAT, -Ă, adj. v. înveșmântat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVESTMÂNTAT, -Ă adj. v. înveșmântat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESTMÂNTAT, -Ă adj. v. înveșmântat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învesmântat2, ~ă a vz înveșmântat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învesmântat1 sn vz înveșmântat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învestmântat2, ~ă a vz înveșmântat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învestmântat1 sn vz înveșmântat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveștmântat2, ~ă a vz înveșmântat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveștmântat1 sn vz înveșmântat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVEȘMÎNTAT, -Ă, înveșmîntați, -te, adj. Îmbrăcat, acoperit cu veșminte. A mea virtute Rîde de ostașii voștri cu fier înveșmîntați. NEGRUZZI, S. II 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înveșmântat adj. m., pl. înveșmântați; f. sg. înveșmântată, pl. înveșmântate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVEȘMÂNTAT adj. v. îmbrăcat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Înveșmântat ≠ nud
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVEȘMÎNTAT adj. echipat, îmbrăcat, (înv.) învăscut. (Persoană ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
înveșmântat, înveșmântatăadjectiv
-
- A mea virtute Rîde de ostașii voștri cu fier înveșmîntați. NEGRUZZI, S. II 73. DLRLC
-
etimologie:
- înveșmânta DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.