10 definiții pentru învinovățire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVINOVĂȚIRE, învinovățiri, s. f. Acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare. – V. învinovăți.
ÎNVINOVĂȚIRE, învinovățiri, s. f. Acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare. – V. învinovăți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învinovățire sf [At: PRAVILA (1814), 17/14 / Pl: ~ri / E: învinovăți] 1-2 Considerare vinovat a cuiva (de către sine însuși sau) de către altcineva Si: învinuire (1-2), învinuit1 (1-2). 3-4 Declarare a cuiva vinovat (de către sine însuși sau) de către altcineva Si: învinuire (3-4), învinuit1 (3-4), acuzare. 5 (Înv) Vină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVINOVĂȚIRE, învinovățiri, s. f. Acțiunea de a învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare, incriminare. Învinovățire de furt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
învinovățire f. acuzațiune, inculpare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învinovățire s. f., g.-d. art. învinovățirii; pl. învinovățiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învinovățire s. f., g.-d. art. învinovățirii; pl. învinovățiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învinovățire s. f., g.-d. art. învinovățirii; pl. învinovățiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVINOVĂȚIRE s. v. acuzație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVINOVĂȚIRE s. acuzare, acuzație, învinuire, (livr.) acuză, incriminare, (pop.) pîră, (înv.) pîrîtură, pricină, prihană. (O ~ neîntemeiată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Învinovățire ≠ dezvinovățire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
învinovățire, învinovățirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: acuzare acuzație incriminare învinuire antonime: dezvinovățire
- Învinovățire de furt. DLRLC
-
etimologie:
- învinovăți DEX '09 DEX '98