opțiuni
  • info

7 definiții pentru înviorat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVIORAT, -Ă, înviorați, -te, adj. Care a devenit vioi; însuflețit, îmbărbătat. [Pr.: -vi-o-] – V. înviora.

ÎNVIORAT, -Ă, înviorați, -te, adj. Care a devenit vioi; însuflețit, îmbărbătat. [Pr.: -vi-o-] – V. înviora.

înviorat1 sn [At: DA ms / P: ~vi-o~ / Pl: ~uri / E: înviora] 1-7 Înviorare (1-7). 8 Înveselire. 9 Îmbărbătare. 10 Împrospătare. 11 (Ccr) Putere.

înviorat2, ~ă a [At: SLAVICI, N. II, 292 / P: ~vi-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: înviora] 1 Căruia i s-a dat viață Si: (Mol) învioșat2 (1). 2 Care a prins viață Si: (Mol) învioșat2. 3 Care a devenit mai vioi Si: (Mol) învioșat2 (3). 4 Trezit din amorțeală Si: (Mol) învioșat2 (4). 5-6 Care (și-a revenit sau) a fost făcut să-și revină în simțiri. 7 (Fig) însuflețit. 8 Înveselit. 9 Îmbărbătat. 10 Întremat după o boală.

ÎNVIORAT, -Ă, înviorați, -te, adj. Devenit vioi, însuflețit, înveselit, îmbărbătat. Așa? făcu Iuga mai înviorat. REBREANU, R. I 19. Cînd i-am vorbit, privirea ei Zîmbea înviorată. COȘBUC, P. II 267. Bun lucru ar fi, întîmpină el, înviorat. SLAVICI, O. I 353. – Pronunțat: -vi-o-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înviorat adj. m., pl. înviorați; f. sg. înviorată, pl. înviorate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVIORAT adj. 1. v. însuflețit. 2. împrospătat. (S-a sculat ~.)

ÎNVIORAT adj. 1. însuflețit, (reg.) învioșat. (Atmosferă ~.) 2. împrospătat. (S-a sculat ~.)

Intrare: înviorat
înviorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înviorat
  • ‑nviorat
  • învioratul
  • învioratu‑
  • ‑nvioratul
  • ‑nvioratu‑
  • înviorată
  • ‑nviorată
  • înviorata
  • ‑nviorata
plural
  • înviorați
  • ‑nviorați
  • înviorații
  • ‑nviorații
  • înviorate
  • ‑nviorate
  • învioratele
  • ‑nvioratele
genitiv-dativ singular
  • înviorat
  • ‑nviorat
  • învioratului
  • ‑nvioratului
  • înviorate
  • ‑nviorate
  • învioratei
  • ‑nvioratei
plural
  • înviorați
  • ‑nviorați
  • învioraților
  • ‑nvioraților
  • înviorate
  • ‑nviorate
  • învioratelor
  • ‑nvioratelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înviorat, învioratăadjectiv

  • 1. Care a devenit vioi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbărbătat însuflețit înveselit
    • format_quote Așa? făcu Iuga mai înviorat. REBREANU, R. I 19. DLRLC
    • format_quote Cînd i-am vorbit, privirea ei Zîmbea înviorată. COȘBUC, P. II 267. DLRLC
    • format_quote Bun lucru ar fi, întîmpină el, înviorat. SLAVICI, O. I 353. DLRLC
etimologie:
  • vezi înviora DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.