învârteală sf [At: CONACHI, P. 271 / Pl: ~eli / E: învârti + -eală] 1 Învârtire (1). 2 Sucire a corpului, membrelor cu scopul de a provoca râsul Si: contorsiune. 3 (Fig) Șiretenie. 4 (Fam; mpl) Manevră necinstită folosită pentru obținerea unor profituri Si: fraudă, înșelăciune. 5-6 (Fam) Sustragere a cuiva prin înșelăciune de la obligațiile sale (militare).

ÎNVÂRTEALĂ ~eli f. 1) v. A ÎNVÂRTI și A SE ÎNVÂRTI. 2) fig. Manipulație în vederea obținerii unui profit personal; afacere necinstită. /a învârti + suf. ~eală

ÎNVÎRTEALĂ, învîrteli, s. f. 1. Învîrtire, învîrtitură, întoarcere, răsucire. Amețiți de atîta învîrteală, se clatină de ici-colo. REBREANU, I. 13. Învîrtelile și strîmbăturile pehlivanilor și ale măscăricilor. FILIMON, C. 58. 2. (Familiar) Procedee abile, necinstite, întrebuințate de cineva pentru a obține avantaje personale în orice situație. Au luat concesia niște ingineri. Niște hoți... Să te ții învîrteală... Învîrteli peste tot. PAS, Z. IV 247. Se pricepea la învîrteli și afaceri. SADOVEANU, M. C. 7.

învîrteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a învîrti. Învîrtitură. Fig. Iron. Acțiunea de a ocupa un loc bun pin șiretenie: a umbla după învîrteală.

învârteală s. f., g.-d. art. învârtelii; pl. învârteli

învârteală s. f., g.-d. art. învârtelii; pl. învârteli

învârteală s. f., g.-d. art. învârtelii; pl. învârteli

învârteală, învârteli s. f. manevră necinstită folosită pentru obținerea unor profituri personale

ÎNVÂRTEALĂ s. v. rotație.

ÎNVÂRTEALĂ s. v. afacere, speculație.

ÎNVÎRTEALĂ s. întoarcere, învîrtire, învîrtit, învîrtitură, răsucire, rotație, rotire, rotit, (pop.) rotitură, rotocol. (O ~ de 360 de grade.)

învîrteală s. v. AFACERE. SPECULAȚIE.