ÎNVÂRTIT², -Ă, învârtiți, -te, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Înfășurat, răsucit. 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care s-a eschivat (prin favoritism, dare de mită etc.) de la obligațiile militare (în timp de război); persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună, prin mijloace dubioase. 3. S. f. Numele unui dans popular cu învârtituri; melodie după care se execută acest dans. 4. S. f. Prăjitură făcută dintr-o foaie subțire de aluat, umplută cu nuci, mere sau brânză. – V. învârti.

învârtit², ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: învârti] 1 a Rotit. 2 a Răsucit. 3 a Înfășurat. 5 sm (Fam) Persoană care s-a eschivat prin favoritism de la obligațiile sale (militare). 6 sm (Fam) Persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună prin mijloace îndoielnice. 7 sfa Dans popular cu învârtituri, asemănător cu polca. 8 sfa Melodie după care se execută învârtită (7). 9 sf Prăjitură făcută dintr-o foaie subțire de aluat, umplută cu nuci, mere sau brânză. 10 a (D. unelte, arme etc.) Mânuit. 11 a Administrat, condus. 12 a (înv; d. persoane) Smintit. 13 sf Mâncare țărănească nedefinită mai îndeaproape. 14 sf Plăcintă cu brânză sau miere Si: învărtitură (5).

ÎNVÂRTIT², -Ă, învârtiți, -te, adj., subst. 1. Adj. Înfășurat, răsucit. 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care s-a eschivat (prin favoritism, dare de mită etc.) de la obligațiile militare (în timp de război); persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună, prin mijloace dubioase. 3. S. f. Numele unui dans popular cu învârtituri; melodie după care se execută acest dans. 4. S. f. Prăjitură făcută dintr-o foaie subțire de aluat, umplută cu nuci, mere sau brânză. – V. învârti.

ÎNVÎRTIT, -Ă, învîrtiți, -te, adj. Sucit, răsucit (în formă de spirală). Domnul Elefant, cu nasul învîrtit. ALEXANDRESCU, M. 297. Buruiene ciuciulite, Ciuciulite și-nvîrtite (Țigara). GOROVEI, C. 373. ♦ Fig. (Substantivat) Persoană care s-a sustras, s-a eschivat (prin mijloace necinstite) de la anumite obligații; persoană care face afaceri necinstite. Dezertez și-i împușc pe toți învîrtiții satului. CAMILAR, N. I 403. Găsești pe șmecheri, pe învîrtiții cu acte în regulă. PAS, Z. III 168.

învârtit¹ adj. m., s. m., pl. învârtiți; adj. f., s. f. învârtită, pl. învârtite

învârtit¹ adj. m., s. m., pl. învârtiți; adj. f., s. f. învârtită, pl. învârtite

învârtit adj. m., s. m., pl. învârtiți; f. sg. învârtită, pl. învârtite

învârtit, învârtiți s. m. (peior.) 1. persoană care s-a eschivat (prin favoritism, dare de mită etc.) de la obligațiile militare (în timp de război) 2. persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună prin mijloace dubioase