învălmășeală sf [At: MARCOVICI, D. 196/6 / V: ~șală / Pl: ~eli / E: învălmăși + -eală] 1 Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe Si: încurcătură, învălmășie, învălmășire (1), învălmășit¹ (1), (înv) învălmășitură, neorânduială. 2 Forfoteală a unei mulțimi Si: înghesuială, îngrămădeală. 3 (Pex) Zgomot mare Si: zarvă. 4 (Fig) încăierare. 5 (Fig) Confuzie.

ÎNVĂLMĂȘEALĂ, învălmășeli, s. f. 1. Amestecătură de-a valma, forfoteală a unei mulțimi în dezordine; înghesuială, îngrămădeală, îmbulzeală, neorînduială, agitație; p. ext. zgomot mare, gălăgie, zarvă. Și pe cînd se luptă capii cu grozava-nvălmășeală, Călărimea... Pe monarc îl urmărește. MACEDONSKI, O. I 105. Învălmășeala lumii, casele mari... îi ațîțau curiozitatea. VLAHUȚĂ, O. A. 96. ◊ Fig. Umerii fetei se zguduiră mai tare de învălmășeala plînsului. SADOVEANU, M. C. 171. 2. Luptă, încăierare. O învălmășeală iute se iscă în pîlcul de călăreți, țipete de moarte sfîșiară glasul vijeliei și prăbușiri grele zguduiră pămîntul. SADOVEANU, O. I 149. Jap se ținea mai deoparte și, cînd învălmășeala era în toi, pornea ca o ghiulea în dulăul vrăjmaș. GALACTION, O. I 309. Din mijlocul acelei învălmășeli groaznice, se auziră deodată mai multe detunături de carabină. BUJOR, S. 128. – Variantă: vălmășeală (NEGRUZZI, S. I 347) s. f.

ÎNVĂLMĂȘEALĂ ~eli f. 1) v. A SE ÎNVĂLMĂȘI. 2) Îngrămădire de lucruri sau de ființe în neorânduială. 3) Forfotă a unei mulțimi de oameni. /a învălmăși + suf. ~eală

învălmășeală f. mare confuziune.

învălmășeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a orĭ de a se învălmăși. Rezultatu eĭ, amestec, îmbulzeală, aglomerațiune de lume: pungașiĭ căutaŭ să profite de învălmășeală. – Și vălm-.

învălmășală sf vz învălmășeală

vălmășeală sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: vălmăși + -eală] 1 (Pop) Învălmășeală. 2 Derută (1). 3 Zăpăceală. 4 (Mol; d. suprafețe de pământ; îla) La ~ Stăpânit și exploatat în comun.

VĂLMĂȘEALĂ s. f. v. învălmășeală.

vălmășeală, -ésc, V. învălm-.

învălmășeală s. f., g.-d. art. învălmășelii; pl. învălmășeli

învălmășeală s. f., g.-d. art. învălmășelii; pl. învălmășeli

învălmășeală s. f., g.-d. art. învălmășelii; pl. învălmășeli

învălmășeală

învălmășeală, -șeli.

ÎNVĂLMĂȘEALĂ s. v. aglomerație.

ÎNVĂLMĂȘEALĂ s. afluență, aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, (pop.) valmă, (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (Era o ~ de nedescris.)