înălbi [At: BELDIMAN, V. P. I, 82/4 / V: (îvp) nălbi / Pzi: ~besc / E: în- + albi] 1-4 vir A deveni (mai) alb. 5-6 vtr (Pop) A (se) farda. 7 vt A vopsi în alb. 8 vt A decolora. 9 vi (Rar) A încărunți. 10-11 vtr (Fig) A (se) curăța. 12-13 vtr (Fig) A (se) purifica de păcate.

ÎNĂLBI, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. [Fulgii] au coborît leneși, tremurători și au înălbit pînă în zare fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 331. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, inălbind păreții. EMINESCU, O. I 202. ♦ Intranz. (Rar) A deveni alb, a părea alb. Fluturașul argintiu Înălbește în albastru. BELDICEANU, P. 58. – Variantă: nălbi (DELAVRANCEA, S. 165) vb. IV.

A ÎNĂLBI ~esc 1. tranz. A face să se înălbească. ~ rufele. 2. intranz. pop. A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb. [Sil. în-ăl-] /în + a albi

A SE ÎNĂLBI mă ~esc intranz. 1) A deveni alb; a căpăta culoarea albă. 2) A pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (ființe) A face să devină cărunt; a încărunți.¹ s-au ~it tâmplele. /în + a albi

înălbi v. 1. a albi: câte oase au înălbit! POP.; 2. a se face alb: se înălbi ca ceara. [Lat INALBESCERE]. V. nălbi.

nălbì v. 1. a înălbi; 2. a albi pânza.

albésc v. tr. (d. alb). Fac alb: a albi pînză. V. intr. Devin alb la păr: am albit de atîtea nevoĭ. Apar în alb: începeaŭ să se vadă casele albind. V. refl. Devin alb: rufele s’aŭ albit. – Și înălbesc (tr. și refl.).

înălbésc, V. albesc.

înălbi (a ~) (desp. î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbesc, 3 sg. înălbește, imperf. 1 înălbeam; conj. prez. 1 sg. să înălbesc, 3 să înălbească

!înălbi (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbesc, imperf. 3 sg. înălbea; conj. prez. 3 să înălbească

înălbi vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbesc, imperf. 3 sg. înălbea; conj. prez. 3 sg. și pl. înălbească

înălbi

ÎNĂLBI vb. v. albi.

ÎNĂLBI vb. a (se) albi, (reg.) a (se) bili. (A ~ pînza.)

A (se) înălbi ≠ a (se) înnegri

A înălbi un arab! – Expresie moștenită de la filozoful grec Zenon, întemeietorul școlii stoice. Deoarece nu ne-a rămas nimic scris de la el, tot ce s-a aflat (deci și expresia de mai sus) ne-a parvenit indirect prin Cicero și Plutarh, care în lucrările lor pomenesc în repetate rînduri despre Zenon. „A înălbi un arab” înseamnă a încerca un lucru cu neputință de realizat. Ca și schimbarea culorii unui negru. FIL.