8 definiții pentru înăsprit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNĂSPRIT, -Ă, înăspriți, -te, adj. Care a devenit (mai) aspru. ♦ Fig. Sever, neprietenos, dur. – V. înăspri.
ÎNĂSPRIT, -Ă, înăspriți, -te, adj. Care a devenit (mai) aspru. ♦ Fig. Sever, neprietenos, dur. – V. înăspri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înăsprit1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: înăspri] (Rar) 1-4 Înăsprire (1-4). 5 Severitate. 6 Necomunicativitate. 7-12 Înăsprire (7-12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înăsprit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) năsprit / Pl: ~iți, ~e / E: înăspri] 1-2 Care a devenit (mai) aspru la pipăit. 3 (D. glas) Răgușit. 4 (D. vin) Care a căpătat un gust acidulat. 5 (D. culori) Care s-a închis. 6 (D. oameni) Sever. 7 (D. oameni) Necomunicativ. 8 (D. față) Ale cărei trăsături au căpătat o expresie severă. 9 (D. vreme) Care s-a răcit. 10 (D. relații între oameni) încordat2. 11 (D. conflicte) Agravat2. 12 (Reg; d. rufe) Scrobit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNĂSPRIT, -Ă, înăspriți, -te, adj. 1. Care s-a asprit, care s-a făcut mai aspru. Mîini înăsprite. ♦ Fig. Dur, rece, neîndurat, rău, crud. Cu rîsul șters și cu privirea înăsprită, se răsuci din nou către Lisimah și căpeteniile lui. C. PETRESCU, R. DR. 9. Ce-nseamnă asta? răspunde tata cu glasul mai înăsprit. SAHIA, N. 53. Cum poate o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? Cum?... barbă-atît de albă și cuget înăsprit? ALECSANDRI, P. III 346. 2. (Despre must) Cu gust înțepător; acrit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înăsprit a. iritat: ură înnăbușită și înăsprită de zece veacuri BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
năsprit, ~ă a vz înăsprit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNĂSPRIT adj. 1. asprit. (O suprafață ~.) 2. aspru, înțepător, pișcăcios, pișcător, (reg.) pișcav, pișcos, (înv.) stifos. (Vin ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNĂSPRIT adj. 1. asprit. (O suprafață ~.) 2. aspru, înțepător, pișcăcios, pișcător, (reg.) pișcav, pișcos, (înv.) stifos. (Vin ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înăsprit, înăsprităadjectiv
-
- Mâini înăsprite. DLRLC
- 1.1. Crud, dur, neprietenos, neîndurat, rece, rău, sever. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu rîsul șters și cu privirea înăsprită, se răsuci din nou către Lisimah și căpeteniile lui. C. PETRESCU, R. DR. 9. DLRLC
- Ce-nseamnă asta? răspunde tata cu glasul mai înăsprit. SAHIA, N. 53. DLRLC
- Cum poate o frunte maiestoasă Să-ncuibe-o cugetare atît de fioroasă? Cum?... barbă-atît de albă și cuget înăsprit? ALECSANDRI, P. III 346. DLRLC
-
-
- 2. (Despre must) Cu gust înțepător. DLRLCsinonime: acrit
etimologie:
- înăspri DEX '98 DEX '09