6 definiții pentru șicanator (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șicanator, ~oare smf, a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: șicana + -tor] 1-2 (Înv) (Persoană) care șicanează (1) Si: (frî) șicanier (1-2). 3-4 (Pop; rar) (Persoană) căreia îi place să șicaneze (2) Si: (frî) șicanier (3-4).
ȘICANATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care șicanează, căruia îi place să șicaneze. (după fr. chicaneur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șicanator a. și m. care șicanează, cui place a șicana.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șicanator s. m., pl. șicanatori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘICANATOR adj., s. cârcotaș, (rar) procesiv, (pop.) cârtitor, gâlcevitor, (Mold. și Bucov.) cârciogar. (Om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘICANATOR adj., s. cîrcotaș, (rar) procesiv, (pop.) cîrtitor, gîlcevitor, (Mold. și Bucov.) cîrciogar. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șicanator, șicanatorisubstantiv masculin șicanatoare, șicanatoaresubstantiv feminin șicanator, șicanatoareadjectiv
etimologie:
- Șicana + -tor. DEX '09 DEX '98