O definiție pentru șnituire
Regionalisme / arhaisme
șnitui, șnituiesc, vb. IV (reg.; despre bușteni) a tăia cu ferăstrăul.
Intrare: șnituire
șnituire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||