șogor sm [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XII, 82 / V: (reg) ~găr / A și: ~gor / Pl: ~i / E: mg sógor] (Reg) 1 Cumnat (1). 2 Rudă prin alianță. 3 Termen prin care un bărbat se adresează unui prieten de aceeași vârstă. 4 (Gmț) Termen prin care doi bărbați se adresează unul altuia, atunci când amândoi curtează aceeași femeie.

ȘOGOR, șogori, s. m. (Transilv.) Cumnat. Ia-ți, șogore, nevasta Și bani pe lîngă dînsa. BIBICESCU, P. P. 282.

șógor m. (ung. sógor). Trans. ș. a. Cumnat. Copil, frate (2): micu Ionel, un șogor cam de cincĭ anĭ (Neam. Rom. Pop. 3, 380). – Și la J. B. 376.

șogăr sm vz șogor

ȘOGOR s. v. cumnat.

șogor s. v. CUMNAT.

șogor (-ri), s. m. – (Trans., Maram.) Cumnat. Mag. sógor (Tiktin). – Der. șogăriță, s. f. (Maram., cumnată).

șogor, șogori, s.m. – (reg.) 1. Cumnat; rudă prin alianță. 2. Termen de adresare între bărbați (în glumă): „Eu cu câți mă întâlnesc, / Ei tăți șogor mă numesc” (Memoria, 2001: 99). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. sógor „cumnat” (Scriban, DEX, MDA); cf. germ. Schwager „cumnat” (Țurcanu, 2005).

șogor, -i, s.m. – 1. Cumnat; rudă prin alianță. 2. Termen de adresare între bărbați (în glumă): „Eu cu câți mă întâlnesc / Ei tăți șogor mă numesc” (Memoria 2001: 99). – Din magh. sógor „cumnat”; Cf. germ. Schwager „cumnat” (Țurcanu 2005).

șogor, șogori s. m. 1. (reg.) cumnat. 2. amic, coleg.