șop³ sn [At: (a. 1796) IORGA, S. D. XII, 120 / Pl: ~uri / E: săs šōp, ger Schopf] 1-3 (Reg) Șopron (1-3). 4 (Reg; prc) Podul șurii¹ (1), în care se păstrează fânul Si: (reg) șopeacă, șopeci. 5 (Olt) Umbrar.

ȘOP, șopuri, s. n. (Regional) Șopron. Mergînd pe la șop, N-am aflat fîn nici un strop. MARIAN, NA. 203. D-alei, moș călugăraș, Calu sub șop să-l băgăm Și fîn și ovăz să-i dăm. ȘEZ. XII 69.

ȘOP, șopuri, s. n. (Reg.) Șopron. – Germ. Schoppen.

șop n. Mold. șopron. [V. șopron].

2) șop n., pl. urĭ (germ. schoppen, șopron. V. șopron). Trans. Olt. Șopron saŭ alt fel de adăpost, chear un umbrar: șura, casa și șopu (VR. 2, 13), supt un șop de frunză (GrN. 35).

șop (-puri), s. n. – Șopron, adăpost. Germ. Schoppen (Cihac, II, 392). În Trans. și Olt. Var. șopru (probabil formație regresivă, pornind de la pl. șopruri cu r propagat), Mold. șopreț, Trans. șopruț, Trans. de S. șopran, și în forma sa acceptată în general șopron (probabil din pl. de la forma anterioară, șoprane, cu asimilația șoproane). Din rom. provine rut. šopra (Miklosich, Wander., 19).

ȘOP s. v. șopron, umbrar.

șop s. v. ȘOPRON. UMBRAR.

șop², șopuri, s.n. (reg.) 1. șopron. 2. podul șurii unde se păstrează fânul. 3. umbrar.

șop³ s.n. (reg.) numele unei boli a vitelor.