5 definiții pentru șoptit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘOPTIT2, -Ă, șoptiți, -te, adj. (Despre cuvinte; adesea adverbial) (Rostit) în șoaptă, încet. – V. șopti.
ȘOPTIT2, -Ă, șoptiți, -te, adj. (Despre cuvinte; adesea adverbial) (Rostit) în șoaptă, încet. – V. șopti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șoptit2, ~ă a, av [At: CARAGIALE, O. IV, 170 / Pl: ~iți, ~e / E: șopti] 1-2 (Care este rostit) încet Si: (rar) șoptitor (3), (reg) șopotit (1-2), șușuit2 (1-2), (îvr) șoptos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOPTIT2, -Ă, șoptiți, -ie, adj. (Despre cuvinte) Rostit în șoaptă, încet, (Adverbial) Fig. Păsările cîntă mai șoptit. RALEA, O. 118.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘOPTIT adj. îngânat, murmurat, (reg.) șopotit. (Cu glas ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘOPTIT adj. îngînat, murmurat, (reg.) șopotit. (Cu glas ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
șoptit, șoptităadjectiv
-
- Păsările cîntă mai șoptit. RALEA, O. 118. DLRLC
-
etimologie:
- șopti DEX '09 DEX '98