7 definiții pentru șoseluță
Explicative DEX
ȘOSELUȚĂ, șoseluțe, s. f. Diminutiv al lui șosea. – Șosea + suf. -eluță.
ȘOSELUȚĂ, șoseluțe, s. f. Diminutiv al lui șosea. – Șosea + suf. -eluță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șoseluță sf [At: CONV. LIT. XI, 99 / V: (reg) șușăl~ / Pl: ~țe / E: șosea + -eluță] 1-8 (Șhp) Șosea (1, 3-5) (îngustă). 9 (Reg; îf șușăluță) Drum îngust printre ogoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOSELUȚĂ, șoseluțe, s. f. Diminutiv al lui șosea. Ușa corpului de gardă se dă în laturi și un val de lumină izbucnește, curgînd pe șoseluța înclinată. SADOVEANU, O. VI 283. Lăsară șoseluța de centură și o luară pe drumul ce tăia țarina. SANDU-ALDEA, U. P. 128.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șușăluță2 sf vz șoseluță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
șoseluță s. f., g.-d. art. șoseluței; pl. șoseluțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șoseluță s. f., g.-d. art. șoseluței; pl. șoseluțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șoseluță s. f., g.-d. art. șoseluței; pl. șoseluțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șoseluță, șoseluțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui șosea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ușa corpului de gardă se dă în laturi și un val de lumină izbucnește, curgînd pe șoseluța înclinată. SADOVEANU, O. VI 283. DLRLC
- Lăsară șoseluța de centură și o luară pe drumul ce tăia țarina. SANDU-ALDEA, U. P. 128. DLRLC
-
etimologie:
- Șosea + -eluță. DEX '09 DEX '98