17 definiții pentru șovăială
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘOVĂIALĂ, șovăieli, s. f. Nesiguranță în mers, în mișcări; fig. lipsă de hotărâre, ezitare în acțiuni, în atitudini. ◊ Loc. adv. Fără (nici) o șovăială = hotărât, ferm, dârz, neclintit. – Șovăi + suf. -eală.
ȘOVĂIALĂ, șovăieli, s. f. Nesiguranță în mers, în mișcări; fig. lipsă de hotărâre, ezitare în acțiuni, în atitudini. ◊ Loc. adv. Fără (nici) o șovăială = hotărât, ferm, dârz, neclintit. – Șovăi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șovăială sf [At: PRAV. 168 / V: (înv) șuv~, șuveală (Pl: ~le) / Pl: ~ieli / E: șovăi1 + -eală] 1 Nesiguranță în mers, în mișcări, în vorbire etc. Si: șovăire (1). 2 (Înv) Eschivare (2). 3 (Înv) Pretext. 4 (Înv) Subterfugiu. 5 (Înv; îf șuveală) Tergiversare. 6 Lipsă de fermitate Si: dubiu, ezitare, îndoială, nehotărâre, șovăire (2), (pop) codire. 7 (Fig) Fluctuație (3). 8 (Îlav) Fără (nici o) ~ Cu fermitate (1) Si: dârz, neclintit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOVĂIALĂ, șovăieli, s. f. Nesiguranță în mers, în mișcări; fig. ezitare în acțiuni, în atitudini; șovăire. O mînă care a dovedit că nu știe ce-i șovăiala venea din hou în fruntea puterii armate. VORNIC, P. 160. Dincolo de ușă se ghici o șovăială intimidată. C. PETRESCU, C. V. 319. Mă luă niște fiori, Din tălpi pînă-n supțiori Și la cap d-o șovăială. MAT. FOLK. 92.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șovăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a șovăi.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șuvăială sf vz șovăială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuveală sf vz șovăială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUVĂIALĂ s.f. (Mold.) Eschivare, pretext, subterfugiu. A: Cînd nu vrea muiarea să îmble după bărbat, ce va îmbla cu șuveale . . . nu i să voi prinde aceastea șuveale. PRAV. Din asupreală gînduri de șuvăială și cuvinte de răsuflare se scornesc. CANTEMIR, IST. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. ♦ Tergiversare. A: Fără nici de un fial de șuveale toți cîți voi fi să vor cearta de la giudeț. PRAV. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Variante: șuveală (PRAV.). Etimologie: șuvăi + suf. -eală. Vezi și șuvai, șuvăi, șuvealnic. Cf. ș u v a i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUVEALĂ s.f. v. șuvăială.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șovăială s. f., g.-d. art. șovăielii; pl. șovăieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șovăială s. f., g.-d. art. șovăielii; pl. șovăieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șovăială s. f., g.-d. art. șovăielii; pl. șovăieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șovăială, pl. șovăieli
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
șovăială, -ieli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘOVĂIALĂ s. 1. v. nesiguranță. 2. v. ezitare. 3. v. îndoială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘOVĂIALĂ s. v. eschivare, sustragere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șovăială s. v. ESCHIVARE. SUSTRAGERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘOVĂIALĂ s. 1. ezitare, nehotărîre, nesiguranță, șovăire. (~ cuiva la mers.) 2. codeală, codire, ezitare, fluctuație, îndoială, nehotărîre, pregetare, șovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilație. (~ lui era justificată.) 3. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăire, (astăzi rar) necredință, (înv.) aporie, îndoință. (Domnea o stare de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șovăială, șovăielisubstantiv feminin
- 1. Nesiguranță în mers, în mișcări. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: nesiguranță
- O mînă care a dovedit că nu știe ce-i șovăiala venea din nou în fruntea puterii armate. VORNIC, P. 160. DLRLC
- Dincolo de ușă se ghici o șovăială intimidată. C. PETRESCU, C. V. 319. DLRLC
- Mă luă niște fiori, Din tălpi pînă-n supțiori Și la cap d-o șovăială. MAT. FOLK. 92. DLRLC
-
etimologie:
- Șovăi + -eală. DEX '09 DEX '98