3 definiții pentru șpicălui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șpicălui vt [At: KLEIN, D. 425 / Pzi: ~esc / E: mg spékel] (Trs; c. i. bucăți de carne) A împăna cu ajutorul șpicălăului.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘPICĂLUI vb. v. împăna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șpicălui vb. v. ÎMPĂNA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: șpicălui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)