ȘTERGĂTOARE, ștergători, s. f. 1. Bucată de covor sau împletitură de papură de care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. Ștergar. Atunci voi veni, cînd mi-i aduce feredeu... și... ștergătoare. RETEGANUL, P. III 23.

ȘTERGĂTOARE ștergători f. Bucată de țesătură (covor, cârpă etc.) pusă la intrarea într-o casă pentru șters picioarele. [G.-D. ștergătorii] /a șterge + suf. ~ătoare

ștergătoare f. cârpă de șters.

ștergătoáre f., pl. orĭ. Lucru cu care ștergĭ (o petică) saŭ de care te ștergĭ de noroĭ orĭ de praf (o păturică, o răzuitoare la intrarea caseĭ). V. sarghie.

ȘTERGĂTOR, -OARE, ștergători, -oare, s. f., s. n., s. m. 1. S. f. Covoraș sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care se șterg picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Dispozitiv format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. [Pl. și: (3, f.) ștergătoare] – Șterge + suf. -ător.

ștergător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 123^v/32 / V: (reg) ștărgat~ sf, sn / Pl: ~i, ~oare / E: șterge + -ător] 1 sf (Reg) Prosop. 2 sf (Mar) Năframă. 3 sf (Reg) Cârpă de șters. 4 sf Bucată de covor sau împletitură de papură¹, de sfoară, de material plastic etc., de care își șterge (1) cineva încălțămintea la intrarea în casă. 5 sf (Mol; Mun) Fiecare dintre cele două scânduri mobile, prinse de stâlpii ce mărginesc deschizătura de la strungă, prin care trec oile la muls. 6 sn Aparat format din una sau din două palete cu muchie de cauciuc, care, acționate de un motor sau, mai rar, manual, șterg (1) parbrizul unui autovehicul. 7 sn (Înv) Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 8 smf (Îvr) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor.

ȘTERGĂTOR, -OARE, ștergători, -oare, subst. 1. S. f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. – Șterge + suf. -ător.

ștergătoare¹ (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătorii; pl. ștergători (ștergătoare de picioare)

ștergătoare² (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătorii; pl. ștergători

ștergătoare (covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătorii; pl. ștergători

ștergător³/ștergătoare³ (cârpă de șters; prosop) (înv., reg.) s. n. / s. f., pl. ștergătoare/ștergători

ștergător³/ștergătoare³ (cârpă de șters) (înv., reg.) s. n. / s. f., pl. ștergătoare/ștergători

ștergător / ștergătoare (prosop, cârpă de șters) s. n. / s. f., pl. n. ștergătoare / f. ștergători

ȘTERGĂTOARE s. preș.

ȘTERGĂTOARE s. preș.