9 definiții pentru ștersură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTERSURĂ, ștersuri, s. f. (Înv.) Ștersătură. – Șters1 + suf. -ură.
ștersură sf [At: ANON. CAR. / V: (îvr) st~ / Pl: ~ri / E: șters1 + -ură] (Înv) 1 Ștergere (1). 2-3 (Ccr) Ștersătură (2-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTERSURĂ, ștersuri, s. f. Ștersătură. – Șters1 + suf. -ură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTERSURĂ, ștersuri, s. f. Ștersătură. Se zăresc, sub ștersura rozătoare a timpului, vreo douăzeci și patru animale. ODOBESCU, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ștersură (înv.) s. f., g.-d. art. ștersurii; pl. ștersuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștersură (înv.) s. f., g.-d. art. ștersurii; pl. ștersuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștersură s. f., g.-d. art. ștersurii; pl. ștersuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘTERSURĂ s. v. răsătură, ștersătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștersură s. v. RĂSĂTURĂ. ȘTERSĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ștersură, ștersurisubstantiv feminin
- 1. Răzătură, ștersătură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răzătură ștersătură
- Se zăresc, sub ștersura rozătoare a timpului, vreo douăzeci și patru animale. ODOBESCU, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Șters (1.) + -ură. DEX '09 DEX '98