18 definiții pentru știubeci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

știubeci sn [At: (a. 1760) SIO IIj, 338 / V: (înv) st~, stiubici, stu~, stubeț, ~ei, ~ete, ștu~, ștubete, ștubeț / Pl: ? / E: tc üstübeç] (Înv) Ceruză.

stiubeci sn vz știubeci

stiubici sn vz știubeci

stubeci sn vz știubeci

stubeț sn vz știubeci

știubei2 sn vz știubeci

știubete sn vz știubeci

ștubeci sn vz știubeci

ștubete sn vz știubeci

ștubeț sn vz știubeci

știubeciu n. V. ștubeciu.

ștubeciu (ștubete) n. ceruză: alifie de ștubeciu. [Turc. ISTÜBEČ, alb de ceruză].

stĭubécĭ -,icĭ V. ștubecĭ.

ștubécĭ n. (turc. istubec, pop. üstübec, cerusă [d. pers. isfidag], supt infl. luĭ ștubeĭ). Vechĭ. Cerusă. – Și stĭubecĭ, stĭubicĭ, ștubeț, ștubete.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTIUBECI s. v. alb de plumb, ceruză.

știubeci s. v. ALB DE PLUMB. CERUZĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

știubeci s. n. – Alb de plumb. Tc. istübec (Șeineanu, II, 338). Înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

știubeci s.n. (înv.) ceruză (alb de plumb folosit la vopsele).

Intrare: știubeci
știubeci substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știubeci
  • știubeciul
  • știubeciu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • știubeci
  • știubeciului
plural
vocativ singular
plural
stiubeci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiubici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stubeci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stubeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștubete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștubeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)