ȘUBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistență, de trăinicie, care este gata să se prăbușească; șubrezit. ♦ Fig. (Despre teorii, concepții, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe; discutabil, neîntemeiat. 2. P. ext. Precar, nesigur. – Et. nec.

șubred, ~ă [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 56 / V: (reg) ju~, (înv) ~rid a / Pl: ~ezi, ~e / E: nct] 1 a (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Lipsit de vigoare Si: firav (1), plăpând, șubrezit (1), (reg) șubrav (1), șubrăvit (1), șubru (1). 2 a Nerezistent la eforturi Si: firav, plăpând, șubrezit (2), (reg) șubrav (2), șubrăvit (2), șubru (2). 3 a (D. ființe) Predispus la îmbolnăviri Si: firav, plăpând, șubrezit (3), (reg) șubrav (3), șubrăvit (3), șubru (3). 4 a (D. obiecte, construcții etc.) Lipsit de rezistență, de trăinicie Si: fragil (1), șubrezit (4), (reg) șoiog (5), șubrav (4), șubrăvit (4), șubru (4). 5 a (Pex; d. obiecte, constmcții etc.) Care este gata să se prăbușească Si: șubrezit (5), (reg) șoiog (6), șubrav (5), șubrăvit (5), șubru (25). 6 a (Fig; d. teorii, concepții, argumente, realizări umane etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe. 7 a (Pex; fig) Care este nesigur Si: precar, (reg) șubru (6). 8 sa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 9 sa (Reg) Melodie după care se execută acest dans.

ȘUBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistență, de trăinicie, care este gata să se prăbușească; șubrezit. ♦ Fig. (Despre teorii, concepții, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe; discutabil, neîntemeiat. 2. P. ext. Precar, nesigur. – Et. nec.

ȘUBRED, -Ă, șubrezi, -de, adj. 1. Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpînd. În prag, Ion al lui Lepădat îl întîlni pe taică-său, umbră șubredă, puțin încovoiată de bătrînețe și de oboseală. DUMITRIU, N. I. 78. Ciubotarul era un om sărac și cu sănătatea cam șubredă. SADOVEANU, E. 115. Un coleg al meu de dăscălie, șubred de felul lui, căzuse bolnav la pat. HOGAȘ, DR. II 195. Pe lîngă că-i era mîna dreaptă șubredă... n-avea băiatul nici apucătură din ochi la lucru de piguleală. CARAGIALE, O. II 243. 2. (Despre lucruri) Care este lipsit de rezistență, se clatină, este gata să se prăbușească. Stăteam tăcut și trudit pe banca șubredă, care avea legănări de val. SADOVEANU, O. VII 230. Știu bine că nu voi avea tăria să vîre sabia mea șubredă în nimeni. CAMIL PETRESCU, U. N. 278. ◊ Fig. Situația guvernului, pe care el o socotea șubredă. REBREANU, R. I 41. ♦ Fig. Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe. Punctul de vedere de la care pleacă d. Last e prea șubred, terenul prea puțin sigur și chiar periculos. GHEREA, ST. CR. II. 263. A scris multe poezii frumoase ca sentiment, cam șubrede ca formă. VLAHUȚĂ, O. A. 465.

ȘUBRED ~dă (~zi, ~de) l) (despre ființe) Care are o constituție fizică nerezistentă; lipsit de vigoare; firav; plăpând. 2) Care are puțină rezistență; lipsit de trăinicie; slab. Un lucru ~. 3) fig. (despre teorii, concepții, argumente etc.) Care poate fi ușor combătut; lipsit de fundament științific; neîntemeiat; neargumentat. /Orig. nec.

șubred a. fragil [Origină necunoscută].

șúbred, -ă adj. (orig. neșt.). Slab, fără putere: om șubred, sănătate șubredă, (fig.) casă, societate șubredă.

jubred, ~ă a vz șubred

șubrid, ~ă a vz șubred

șubred (desp. șu-bred) adj. m., pl. șubrezi; f. șubredă, pl. șubrede

șubred (șu-bred) adj. m., pl. șubrezi; f. șubredă, pl. șubrede

șubred adj. m. (sil. -bred), pl. șubrezi; f. sg. șubredă, pl. șubrede

ȘUBRED adj. v. discutabil, nesigur, precar.

ȘUBRED adj. 1. nerezistent, nesolid, netrainic, slab, șubrezit, (rar) precar. (O construcție ~.) 2. netrainic, (livr.) caduc. (Un lucru ~.) 3. v. debil.

ȘUBRED adj. 1. nerezistent, nesolid, netrainic, slab, șubrezit, (rar) precar. (O construcție ~.) 2. netrainic, (livr.) caduc. (Un lucru ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, morînglav, (Mold. și Transilv.) sighinaș, (Mold. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)

șubred adj. v. DISCUTABIL. NESIGUR. PRECAR.

Șubred ≠ trainic, viguros, tare

șubred (-dă), adj. – Fragil, debil, delicat, friabil. Poate din lat. hýbrĭdus < gr. ύβρίδος, cu ș < ex-; pentru schimbarea și › șu-, cf. șuera; la relația semantică „hibrid” = „degenerat” este normală, cf. bastard. Oricum, terminația -ed nu poate fi decît lat. -idus, care nu a fost productivă în rom., cf. lînced, muced, rînced. – Der. din sl. šuplĭ „debil”, cu suf. -ed (Cihac, II, 395; Loewe 40; Weigand, Jb, XVI, 78) nu pare posibilă. – Der. șubrezi vb. (a slăbi); șubrezeală (var. șubrez(en)ie), s. f. (fragilitate, debilitate).