șurubelniță sf [At: DAME, T. 113 /V: (reg) șâr~, ~ern~, ~rufe~, ~upe~ / Pl: ~țe / E: șurub + -elniță] 1 Unealtă alcătuită dintr-o tijă metalică cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșumbarea sau la deșurubarea șuruburilor (1) Si: (reg) mutelcă, șnaisțaih, șoroflău (1), șrafânțigăr (1), șraumholț, șurub (31), șurubar, șurubăriță (1). 2 (Reg; prc) Lamă a șurubelniței (1). 3 (Reg; îf șurupelniță) Filieră (de tăiat fileturi). 4 (Reg) Tarod. 5 (Reg) Partea filetată a cheii franceze. 6 (Reg) Tirbușon. 7 (Reg) Vârtej de strâns doagele. 8 (Reg) Fiecare dintre cele două bucăți de lemn care strâng puntea teascului de vin.

ȘURUBELNIȚĂ, șurubelnițe, s. f. Unealtă alcătuită dintr-un mîner și dintr-o tijă de oțel cu vîrful lățit ca un tăiș, servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. Cînd te vedea cu un clește sau o șurubelniță în mină, ți le lua speriat: Fugi de-acolo! te prevenea. Cînd vezi că nu merge ceva, cheamă-mă pe mine. PAS, Z. I 307. Motorașul... e făcut de el. Îl deschide cu șurubelnița și mi-arată toate măruntaiele. I. BOTEZ, ȘC. 230. – Variantă: șurupelniță (PAMFILE, I. C. 222) s. f.

ȘURUBELNIȚĂ ~e f. Unealtă formată dintr-o tijă metalică cu vârful lățit, fixată pe un mâner, care servește la înșurubat și la deșurubat. [G.-D. șurubelniței] /șurub + suf. ~elniță

șurubélniță (est) și -pélniță (vest) f., pl. e (d. șurub). Unealtă de vîrît și de scos șuruburile (un piron lățit ca o daltă la un capăt și cu mîner la cel-lalt).

șârubelniță sf vz șurubelniță

șuruberniță sf vz șurubelniță

șurufelniță sf vz șurubelniță

șurupelniță sf vz șurubelniță

ȘURUPELNlȚĂ s. f. v. șurubelniță.

șurupelniță f. mașină de tras șurupul.

șurubelniță s. f., g.-d. art. șurubelniței; pl. șurubelnițe

șurubelniță s. f., g.-d. art. șurubelniței; pl. șurubelnițe

șurubelniță s. f., g.-d. art. șurubelniței; pl. șurubelnițe

șurubelniță

șurubelniță, -țe.

ȘURUBELNIȚĂ s. v. destupătoare, tarod, tirbușon.

ȘURUBELNIȚĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) mutelcă, răzuș, șoroflău, șurub, șurubar, șurubăriță, (Ban. și Transilv.) șrafânțigăr. 2. v. broască.

șurubelniță s. v. DESTUPĂTOARE. TAROD. TIRBUȘON.

ȘURUBELNIȚĂ s. (TEHN.) 1. (reg.) mutelcă, răzuș, șoroflău, șurub, șurubar, șurubăriță, (Ban. și Transilv.) șrafînțigăr. 2. broască, (reg.) gîscă. (~ la teasc.)