ȘVAIȚER, s. n. Varietate de brânză fină, asemănătoare cu cașcavalul, prezentând goluri mari în masa ei. – Din germ. Schweizer[käse].

șvaițer sn [At: ALEXI, W. / V: (reg) șfa~ / S și: schweitzer / E: ger Schweizer (käse)] Varietate de brânză fină (originară din Elveția), asemănătoare cu cașcavalul, prezentând goluri în masa ei. corectat(ă)

ȘVAIȚER s. n. Varietate de brânză fină, asemănătoare cu cașcavalul, prezentând goluri mari în masa ei. – Din germ. Schweizer[käse].

ȘVAIȚER s. n. Un fel de brînză asemănătoare cu cașcavalul, avînd goluri mari în întreaga masă.

ȘVAIȚER s.n. Un fel de cașcaval cu goluri mari în masa lui. [Pron. șvai-. / < germ. Schweitzer (käse)].

ȘVAIȚER s. n. varietate de brânză fină, fermentată, care prezintă goluri mari în masa ei. (< germ. Schweizer/Käse/)

ȘVAIȚER n. Varietate de brânză, preparată prin fermentație îndelungată în condiții speciale, având multe goluri în masa ei. /<germ. Schweizer[käse]

șvaițer m. cașcaval de Svițera, [Nemț. SCHWEITZER(KÄSE)].

șfaițăr, ~ă a vz șvaițăr

șfaițer sn vz șvaițer

șvaițăr, ~ă a [At: ALR SN II h 277 / V: (reg) șfa~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf șvaiț] (Trs; părul¹ sau d. culoarea cailor) Tărcat.

șfáĭțer n. fără pl. (germ. schweizerkäse, cașcaval elvețian [șviteran]). Un fel de cașcaval cu găurĭ preparat după felu elvețian. – Forma șv- nu e conformă fonetizmuluĭ românesc. Îld. șv Românu e pornit să zică șf saŭ jv, adică șfaĭțer saŭ jvaĭțer, nu șvaĭțer.

șvaițer s. n.

șvaițer s. n.

șvaițer s. n.

șvaițer

șvaițăr (-re), s. n. – Brînză de tipul Emmenthal. Germ. Schweitzer (Käse), cf. Borcea 214.

ȘVAIȚĂR adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.

șvaițăr adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. TĂRCAT.