ȚARȚAM, țarțamuri, s. n. (Mold.; mai ales la pl.) Ciucure, franj; dantelă. L-au suit pe cal cu tacîm de argint înflorit cu țarțamuri. SADOVEANU, D. P. 81. ◊ Fig. Se vede coperișul înnegrit de fum... spînzură țarțamuri de funingină. MIRONESCU, S. A. 71. – Variantă: zarzam (PAMFILE, CR. 126) s. n.

ȚARȚAM ~uri n. reg. 1) Garnitură din franjuri, ciucuri sau horbote, aplicată pe marginea unei țesături. 2) la pl. Obiecte mărunte, lipsite de valoare și de gust, folosite drept podoabe; zorzoane. /<ung. szerzám

țarțam n. Mold. ciucure: ștergare în vârfuri cu țarțamuri subțiri. [Și sarsam, sersam: cf. ung. (NYEREG)SZERSZÁM, ciucure dela hamul calului].

țarțám n., pl. urĭ (ung. szerszám, instrument, lucrurĭ, accesoriĭ; nyereg-szerszám, accesoriile șeleĭ. V. zorzon). Est. Canaf, ciucure. – Sarsam în VR 1911, 5, 255, și 1912, 5-6, 166, scris de un Bucovinean. Și zarzam (Ĭașĭ). În Trans. sersam, și sărsam (Gr.S. 1937, 191), unealtă.

zarzam s.n. v. țarțam.

SĂRSAM s. n.: v. sarsam.

sarsam n. V. țarțam.

sarsám V. țarțam.

sărsám V. țarțam.

zarzám, V. țarțam.

țarțam (reg.) s. n., pl. țarțamuri

țarțam (reg.) s. n., pl. țarțamuri

țarțam s. n., pl. țarțamuri

ȚARȚAM s. v. canaf, ciucure, franj.

țarțam s. v. CANAF. CIUCURE. FRANJ.

ȚARȚAMURI s. pl. v. zorzoane.

țarțamuri s. pl. v. ZORZOANE.

sărsam, sărsamuri, s.n. – (reg.) Unealtă, sculă; țarțam; „unelte folosite de lucrătorii forestieri” (Gh. Pop, 1971: 88) – Din magh. szerszám „unealtă” (MDA).

sărsam, -uri, s.n. – Unealtă, sculă; țarțam; „unelte folosite de lucrătorii forestieri” (Gh. Pop 1971: 88) – Din magh. szerszám „unealtă”.