ȚEAPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid², trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ.

țeapăn, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~pen, (îrg) ~pin, (reg) ~pân, țepen / Pl: țepeni, țepene / E: vsl цѣпѣнъ] 1 Care este lipsit de maleabilitate Si: rigid. 2 (Înv; îe) A avea cerbice ~ă A avea o atitudine de neclintit. 3 Care nu efectuează o anumită mișcare pe care în mod obișnuit o face Si: încremenit, înlemnit, nemișcat. 4 (Pex) Lipsit de viață Si: inert. 5 Care nu este obișnuit cu o anumită mișcare. 6 (Pop) Anchilozat. 7 (D. corpuri cerești) Care aparent nu-și schimbă locul. 8 (D. stânci) Vertical. 9 (Rar; îoc lichid) Solid. 10 (Fig; d. oameni) Cu o ținută voit rigidă Si: bățos (2). 11 Care exprimă rigiditate. 12 (Pop; d. obiecte, construcții etc.) Trainic². 13 (Fig; înv) Temeinic. 14 (Pop; d. ființe) Robust. 15 (Pop) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult etc.). 16 (Reg) Care s-a îmbătat foarte tare. 17-18 (Îrg) (Foarte) plin, îndesat.

ȚEAPĂN, ȚAPĂN adj. 1 Care nu se încovoaie, care nu se poate mlădia, vîrtos, tare: copacii... își întindeau crengile țepene... în aerul pîclos și greu al toamnei (VLAH.) ¶ 2 Sdravăn, puternic, vînjos, viguros, robust: băiatul, țeapăn, a trîntit slujitorii și egumenii și a scăpat (I.-GH.); (boul) a răzbit el alții mai mari și mai țapeni (R.-COD.); boierii Moldovei pe aceea vreme erau mai țapeni, mai putincioși (NEC.) ¶ 3 Solid, trainic, rezistent: ziduri țepene ¶ 4 F Strașnic, grozav de tare, cum se cade: i-a tras o palmă țeapănă; a mîncat o bătaie țeapănă; am auzit azi pe stăpînul viei că are să puie... să-i dea o săpătură țapănă, căci prea s’a înțelenit pămîntul (ISP.) ¶ 5 Nemișcat, lipsit de viață: trupu-i era țeapăn [vsl. cěpěnŭ].

ȚEAPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înțepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. 2. (Despre construcții, obiecte) Solid², trainic. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ.

ȚEAPĂN, -Ă, țepeni, -e, adj. 1. Care nu se încovoaie, care nu se mlădiază; tare, vîrtos, rigid, nemișcat, neclintit, fix. Așa a intrat Cocor la învățătură. La început i-a fost greu. Îi era mîna țeapănă, îi erau ochii împăienjeniți. SADOVEANU, M. C. 71. Stătea țeapăn cu dreapta la cozorocul chipiului. REBREANU, R. II 83. ♦ Fig. Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viață, mort. Cînd vei vedea că tot trupul meu are să fie rece ca gheața, amorțit și țeapăn, să bagi de seamă că o să vină un leu. ISPIRESCU, L. 147. ♦ Anchilozat. Merg țeapăn... da tu? ALECSANDRI, T. I 140. (Cu pronunțare regională) S-a întors pe jumătate țapăn de gît, țapăn în toate articulațiile. C. PETRESCU, A. 460. 2. (Despre obiecte, construcții etc.) Solid, rezistent, trainic. Tu vei face un staul țeapăn de fier, cu pari de fier și cu nuiele de fier. RETEGANUL, P. III 40. Mănăstirile... cu țepene ziduri de apărare. ODOBESCU, S. II 41. Să trece gîrla pe pod stătător, foarte țeapăn și frumos. GOLESCU, Î. 157. 3. (Despre ființe) Voinic, robust, zdravăn, puternic, viguros. Semăna, ce-i drept, cu ea, dar era mai înaltă, mai voinică, mai țeapănă. SLAVICI, O. I 348. Un bordei acoperit cu paie... o ceată de dulăi țepeni lătrînd cu învierșunare. ODOBESCU, S. III 18. 4. Strașnic, grozav (de tare, de mare, de mult). Omăt mult și ger țeapăn. PAS, L. I 128. (Cu pronunțare regională) S-aprindem și noi un foc țapăn. CAMILAR, N. II 257. Intră într-o cetate mare, tocmai cînd era tîrgul mai țapăn. SBIERA, P. 225. ◊ (Adverbial) Se repezi și George, dar Ion îl lovi a doua oară, mai țeapăn. REBREANU, I. 39. Băui o dată țeapăn. GORJAN, H. II 62.

ȚEAPĂN ~ănă (țepeni, țepene) 1) Care este lipsit de elasticitate; inflexibil; rigid. O ținută ~ănă. ◊ ~ de frig înțepenit din cauza frigului. ~ de frică (sau groază) încremenit din cauza fricii (sau groazei). 2) pop. Care este neînsuflețit; mort. 3) pop. (despre obiecte, construcții etc.) Care este trainic; rezistent. 4) pop. (despre persoane) Care are o constituție fizică solidă; robust. 5) pop. Care este de mari proporții sau de mare intensitate. Un ger ~. /<sl. țepĕnu

țeapăn a. și adv. 1. care nu se încovoaie: stă țeapăn și drept; 2. lipsit de mișcare, de vieață: trupu-i era țeapăn; 3. solid, rezistent: înalte și țepene ziduri OD.; 4. sdravăn: trase un somn țeapăn [Slav. ȚĬEPĬENŬ].

țeápăn, -ă adj., pl. țepenĭ, țepene (vsl. cĭepĭenu, țeapăn). Rigid, care nu se încovoaĭe: morțiĭ îs țepenĭ. Fig. Robust, zdravăn, rezistent: om țeapăn. Rezistent, traĭnic: gard țeapăn. Bățos, inelegant: mers țeapăn. Strașnic, mult: un somn țeapăn. Adv. În mod țeapăn: a bea, a dormi, a lucra țeapăn. – În est țapăn.

țeapân, ~ă a vz țeapăn

țeapen, ~ă a vz țeapăn

țeapin, ~ă a vz țeapăn

țepen, ~ă a vz țeapăn

❍ȚAPĂN 👉 ȚEAPĂN.

țeapăn adj. m., pl. țepeni; f. țeapănă, pl. țepene

țeapăn adj. m., pl. țepeni; f. țeapănă, pl. țepene

țeapăn adj. m., pl. țepeni; f. sg. țeapănă, pl. țepene

țeapăn

țeapăn, țeapănă; țepeni, țepene.

ȚEAPĂN adj. v. dur, durabil, puternic, rezistent, robust, solid, strașnic, tare, tenace, trainic, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.

ȚEAPĂN adj., adv. 1. adj. v. inflexibil. 2. adj. v. rigid. 3. adj. v. nemișcat. 4. adj. v. inert. 5. adj. bățos, drept, rigid. (O ținută ~.) 6. adv. băț, bățos, drept, rigid. (Stă ~.) 7. adj. v. înmărmurit. 8. v. mort.

ȚEAPĂN adj., adv. 1. adj. inflexibil, neelastic, neflexibil, rigid, tare. (O bară, o nuia ~.) 2. adj. rigid, (fig. ) înțepenit. (O îmbinare ~.) 3. adj. fix, imobil, neclintit, nemișcat, rigid, (pop.) vîrtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 4. adj. anchilozat, inert, înțepenit. (Are o mînă ~.) 5. adj. bățos, drept, rigid. (O ținută ~.) 6. adv. băț, bățos, drept, rigid. (Stă ~.) 7. adj. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (~ de spaimă, de uimire.) 8. inert, mort, neînsuflețit, nemișcat, rece. (O ființă ~.)

țeapăn adj. v. DUR. DURABIL. PUTERNIC. REZISTENT. ROBUST. SOLID. STRAȘNIC. TARE. TENACE. TRAINIC. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN.

Țeapăn ≠ flexibil

țeapăn (-nă), adj. – 1. Rigid, inert. – 2. Rezistent, solid, tare. – 3. Strașnic, grozav, puternic. – Var. țapăn. Sl. cĕpĕnŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 430; Conev 93). – Der. înțepeni (var. țepeni), vb. (a se întări, a se împietri, a deveni rigid, a pironi, a fixa, a țintui; a propti, a prinde; a rămîne nemișcat, a sta locului), din sl. cĕpĕniti sę; țepenie, s. f. (rigiditate; putere, vigoare). Istoria cuvintelor sl. nu este clară.