țepos, ~oasă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~oși, ~oase / E: țeapă + -os] 1 Cu vârf care înțeapă Si: ascuțit, (rar) țepăros, (îvr) țepușos (1). 2 (D. coarnele vitelor) Lung și ascuțit la vârf. 3 (D. vite) Cu coarnele lungi și ascuțite. 4 (D. plante, frunze, flori, tulpini sau fructe) Care are țepi¹ Si: ghimpos (1), spinos¹, țepușos (2). 5 (Pex; d. plante, frunze, flori, tulpini sau fructe) Care înțeapă cu un vârf ascuțit Si: înțepător, (îvr) țepoșat (1), țepușos (3). 6 (Fig; d. oameni) Sarcastic. 7 (Fig; d. oameni) Malițios. 8 (Fig; d. relațiile dintre oameni) Ostil. 9 (Fig; d. relațiile dintre oameni) Tensionat. 10 (D. cereale sau d. spicele acestora) Care are țepi¹ (18). 11 (Pex) Înțepător. 12 (D. miriște) Acoperit cu cotoare de păioase care rămân în pământ după recoltarea plantelor. 13 (D. pielea ariciului) Acoperit cu țepi¹. 14 (D. părul animalelor) Cu firul aspru, sârmos. 15 (Pex; d. animale) Acoperit cu păr aspru, ghimpos. 16 (D. barbă sau mustață) Cu fire de păr ca niște țepi¹. 17 (D. obraji, maxilare, față) Acoperit cu fire aspre de barbă. 18 (D. oameni) Cu barbă aspră Si: neras, nebărbierit. 19 (Rar; d. capul oamenilor) Acoperit cu păr scurt și aspru. 20 (D. părul capului) Cu fire aspre, care înțeapă. 21 (Reg; d. timp) Friguros.

ȚEPOS, ❍ȚĂPOS adj. Înțepător, plin de țepi, ghimpos: vrejurile de dovleci se încolăciseră unul peste altul, acoperind gardurile cu foi țepoase (DLVR.); spițerul, un Neamț boțit la față, cu mustățile țăpoase, pline de tabac (GN.); îi dete să mai îmbrace niște haine urîte din piele țepoasă de ariciu (MERA).

ȚEPOS, -OASĂ, țepoși, -oase, adj. Plin de țepi, ghimpos. Vrejurile de dovleci se încolăciseră unul peste altul, acoperind gardurile cu foi țepoase. DELAVRANCEA, la CADE.

ȚEPOS ~oasă (~oși, ~oase) Care are țepi; care înțeapă; cu ghimpi; ghimpos; spinos. Are barbă ~oasă. /țeapă + suf. ~os

țepos a. plin de țepi: grâu țepos.

țepós, -oásă adj. (d. țep). Plin de țepĭ, ghimpos: copăcel țepos. Fig. De care nu te prea poțĭ apropia, de un caracter intratabil, dușmănos: om țepos. – În est țăpos.

ȚĂPOS 👉 ȚEPOS.

țepos adj. m., pl. țepoși; f. țepoasă, pl. țepoase

țepos adj. m., pl. țepoși; f. țepoasă, pl. țepoase

țepos adj. m., pl. țepoși; f. sg. țepoasă, pl. țepoase

țepos

țeposu’ s. invar. penis.

ȚEPOS adj. 1. v. spinos. 2. v. înțepător.

ȚEPOS adj. 1. ghimpos, mărăcinos, spinos, (pop.) înghimpat, (înv.) ciulinos, scăios. (Plante ~: terenuri ~.) 2. înțepător. (Are o barbă ~.)