6 definiții pentru țiitorie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țiitorie sf [At: M. COSTIN, O. 120 / P: ți-i~ / V: (înv) țiet~ / Pl: ~ii / E: țiitor + -ie] (Îrg) Concubinaj (1).
†ȚIITORIE sf. Concubinaj: însuși Domnul Vasilie-Voevod... luîndu-Ie fetele, peste voia părinților, la ~ (M.-COST.) [țiitoare].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
țiitoríe f. Pop. Concubinaj (Let. 1, 310).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țietorie sf vz țiitorie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚIITORIE s. v. concubinaj.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țiitorie s. v. CONCUBINAJ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: țiitorie
țiitorie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țietorie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.