2 definiții pentru țincar (clopoțel)
Explicative DEX
țincar2 sn [At: ALR II, 5 669/76 / Pl: ~e / E: ținc1 + -ar] (Reg) Clopoțel care se atârnă la gâtul vitelor Si: (reg) țingălău (1).
Ortografice DOOM
țincar (reg.) s. n., pl. țincare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: țincar (clopoțel)
țincar2 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țincar, țincaresubstantiv neutru
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.