ținere sf [At: PSALT. HUR. 49^r/16 / V: (Mol) țiere^[1], (Dob) ~nare / A și: (reg) ținere / Pl: ~ri, (înv) ~ / E: ține] 1 (Înv; ccr) Parte a sfeșnicului, probabil cea destinată să fie ținută cu mâna. 2 Urmărire îndeaproape a ceva sau a cuiva. 3 Stăruință pe lângă cineva pentru a obține ceva. 4 Orientare în funcție de cineva sau ceva. 5 Respectare fidelă a unui text. 6 Luare ca exemplu a ceva sau a cuiva. 7 (Înv) Poziție a corpului sau a părților lui. 8 Menținere într-o anumită stare, situație etc. 9 (Reg; ccr) Adăpost. 10 (Înv) Înfrânare a unui sentiment, a unei porniri etc. 11 (Înv) Împiedicare a cuiva de la ceva Si: opreliște. 12 (Înv) Reținere a unei nevoi fiziologice. 13 Dobândire a unui bun în urma unei moșteniri. 14 Preluarea în posesie a unui bun. 15 Deținere și folosire a unui bun. 16 Folosire pe timp limitat a unei proprietăți, a unei întreprinderi etc. 17 Creștere de animale domestice. 18 (Înv) Cârmuire (2). 19 (Ccr) Teritoriu care se află sub stăpânirea cuiva. 20 (Pex) Univers. 21 (Fig) Putere. 22 (Înv; îs) ~a registrelor (sau a catastihelor) Efectuarea operațiilor de evidență în registre. 23 (Îe) A avea ~ de seamă A lua în considerație. 24 (Reg) Păstrare la loc sigur. 25 Păstrare în posesie a ceva. 26 Păstrare a unui lucru într-un anumit loc pentru a-l avea la îndemână în caz de nevoie. 27 Păstrare pentru un anumit timp a unui lucru primit de la cineva. 28 (D. alimente) Conservare în bună stare. 29 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Păstrare asupra sa. 30 (Reg; d. femeie) Purtare a sarcinii. 31 (Înv; astăzi în sintagme) Menținere. 32 (Îs) ~ de minte, ~ aminte, (înv) ~a minte Memorie. 33 (Îs) ~ de minte, ~ aminte, (înv) ~a minții Imagine păstrată în memorie Si: amintire. 34 (Îs) ~ de minte Proces psihic sau mecanic de înregistrare în memorie Si: memorizare. 35 Respectare. 36 (Îvp; în practicile religioase) Post. 37 Sărbătorire a unei zile prin mâncare și băutură. 38 (Îvr) Tradiție. 39 Suportare a cheltuielilor necesare întreținerii cuiva sau a ceva Si: întreținere. 40 Aprovizionare cu cele necesare traiului. 41 Hrănire. 42 (Reg; îe) A-și pune ~, a se da în ~ A se încredința cuiva pentru a fi întreținut. 43 Îngrijire și hrănire care se dă animalelor domestice. 44 Bună întreținere a unui lucru. 45 Menținere a existenței Si: dăinuire (1). 46 Desfășurare. 47 Organizare (a unei activități, a unui eveniment etc.).

ȚINERE sf. 1 Faptul de a ținea: ~a brațelor încrucișate; ~a unei case cu chirie; ~a de cuvînt, etc. ¶ 2 ~ de minte, memorie: grozavă ~ de minte mai ai tu! (GRL.).

ȚINERE s. f. Acțiunea de a ține; menținere, păstrare, reținere. ◊ 4 Ținere de minte = însușirea de a păstra în minte impresiile (v. memorie); (rar) amintire. Văzînd... împăratul că fiu-său are ținere de minte grozavă și ia în cap ușor cele ce i se arăta, se umplu de mulțumire. ISPIRESCU, L. 366. Și aceste neamuri... în ochii celorlalte popoare sînt numai seminții rătăcite, al cărora izvor s-a stins din ținerea de minte a oamenilor! RUSSO, O. 40. ♦ Întreținere. Am cheltuit încă de la mine pentru ținerea mea. BĂLCESCU, la GHICA, A. 415. – Accentuat și: ținere. - Variantă: (rar) țiere (SADOVEANU, Z. C. 92) s. f..

ținere f. 1. acțiunea de a ținea: ținerea condeiului; 2. mod de a ținea: ținerea registrelor; ținere de minte, amintire.

ținére (est) și țínere (vest) f. Acțiunea de a ținea. Ținere de minte, memorie.

susținere sf [At: FM (1842) 218² / 24 / Pl: ~ri / E: susține] 1 Fixare astfel încât să se mențină în poziția dorită, să nu cadă etc.. 2 Menținere a echilibrului cu ajutorul unui punct de sprijin (de dedesubt) Si: proptire, sprijinire, (înv) poprire, (îvr) stâlpire. 3 (Rar) Întemeiere. 4 (Fig) Participare la o reușită prin sprijin material sau financiar prin crearea unor circumstanțe favorabile etc. Si: ajutare (3), ajutor (1), ajutorare (1), apărare (2), ocrotire, patronare, protecție, protejare, sprijin, tutelaj, tutelare, (rar) proteguire, (îvp) înlesnire, (înv) îndemnare, (grî) prostasie, (fam) proptire. 5 (Pex) Luptă (pentru o idee). 6 Întreținere Vz subvenționare. 7 Faptul de a avea o părere, o idee etc. Si: considerație (5), gândire (4), judecare, socotire, (rar) opinare, (pop) chitire (2), cugetare (5), (înv) cunoaștere (4). 8 Aducere la cunoștință a unei idei, a unei păreri etc. Si: adeverire (1), afirmare (3), afirmație (3), apreciere (6), arătare (6), atestare (2), certificare,(2) confirmare (2), declarare (2), exprimare (1), expunere (1), formulare (1), înfățișare, manifestare, prezentare, pronunțare, relatare, zicere, (liv) coroborare (4), (rar) pretindere, spunere, (îvr) parastisire. 9 Faptul de a arăta că cineva sau ceva este într-un anumit fel Si: argumentare (1), demonstrare (1), dovedire (1), întărire, mărturisire, probare, (îrg) probăluire. 10 Efectuarea unei acțiuni militare cu mijloace proprii Si: desfășurare (6), ducere (19), (rar) purtare. 11 Prezentare a cunoștințelor la un examen. 12 (Rar) Desfășurare a unui spectacol. 13 Interpretare, într-un spectacol, a unui rol, a unei partituri. 14 (Rar) Participare la o competiție sportivă (oficială).

țiere^[1] sf vz ținere

ținare sf vz ținere

ȚIERE s. f. v. ținere.

*susținére și ținére f. Acțiunea de a susținea. Trupă care o susține pe alta.

ținere s. f., g.-d. art. ținerii; pl. țineri

ținere s. f., g.-d. art. ținerii; pl. țineri

+ținere de minte (memorie) loc. s. f., g.-d. țineri de minte, art. ținerii de minte

ȚINERE s. 1. v. păstrare. 2. v. pronunțare.

ȚINERE s. 1. conservare, menținere, păstrare. (~ în bună stare a ceva.) 2. pronunțare. (~ unui discurs.)

ȚINERE DE MINTE s. v. memorie.

ținere de minte s. v. MEMORIE.