opțiuni
  • info
6 definiții pentru țurană

Explicative DEX

țurană sf [At: CIHAC, II, 435 / V: ~rină sf, țuran (Pl: ~nuri, ~ni) snm / Pl: ~ne, țurăni / E: țur] 1 (Reg) Jgheab prin care se scurge apa de pe acoperișul caselor Si: streașină, uluc. 2 (Mol; Trs) Coastă de deal abruptă și cu foarte puțină vegetație Si: povârniș, pripor, râpă1, (reg) țuracă (1). 3 (Mol; Trs) Loc râpos care se surpă mereu Si: (reg) țuracă (2). 4 (Mol; Trs) Surpătură de pământ Si: (reg) țuracă (3). 5 (Buc; Mar) Stâncă înaltă și abruptă Si: (reg) țuracă (4). 6 (Reg) Pietriș care cade de pe munte Si: grohotiș (2), (reg) țurancă (6). 7 (Buc) Drum la vale prin pădure, foarte accidentat. 8 (Buc) Cărare lăturalnică prin pădure, care duce peste deal. 9 (Reg) Loc în care albia râului se lărgește și în care apa, micșorându-și adâncimea, curge cu mare zgomot printre bolovani.

ȚURANĂ, țurane, s. f. (Regional) Coastă de deal stearpă, rîpoasă; corhană. În cale găsiră un cal rîios, alungat de stăpînul său și care păștea pe o țurană. ȘEZ. XXIII 108.

țuránă f., pl. e. Nord. Povîrniș petros: un cal rîĭos păștea pe o țurană (Șez. 305, 108).

țuran snm vz țurană

țurină sf vz țurană

Arhaisme și regionalisme

țurană, țurane, s.f. (reg.) 1. povârniș pietros. 2. burlan, jgheab. 3. grohotiș.

Intrare: țurană
țurană1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurană
  • țurana
plural
  • țurane
  • țuranele
genitiv-dativ singular
  • țurane
  • țuranei
plural
  • țurane
  • țuranelor
vocativ singular —
plural —
țurană2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurană
  • țurana
plural
  • țurăni
  • țurănile
genitiv-dativ singular
  • țurăni
  • țurănii
plural
  • țurăni
  • țurănilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țurină
  • țurina
plural
  • țurine
  • țurinele
genitiv-dativ singular
  • țurine
  • țurinei
plural
  • țurine
  • țurinelor
vocativ singular —
plural —
țuran1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuran
  • țuranul
plural
  • țuranuri
  • țuranurile
genitiv-dativ singular
  • țuran
  • țuranului
plural
  • țuranuri
  • țuranurilor
vocativ singular —
plural —
țuran2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuran
  • țuranul
plural
  • țurani
  • țuranii
genitiv-dativ singular
  • țuran
  • țuranului
plural
  • țurani
  • țuranilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țurană, țurane / țurană, țurănisubstantiv feminin

regional
  • 1. Coastă de deal stearpă, râpoasă. MDA2 DLRLC
    sinonime: corhană povârniș pripor râpă țurancă
    • format_quote În cale găsiră un cal rîios, alungat de stăpînul său și care păștea pe o țurană. ȘEZ. XXIII 108. DLRLC
  • 2. Jgheab prin care se scurge apa de pe acoperișul caselor. MDA2
    sinonime: streașină uluc
  • 3. Loc râpos care se surpă mereu. MDA2
  • 4. urpătură de pământ. MDA2
  • 5. Stâncă înaltă și abruptă. MDA2
  • 6. Pietriș care cade de pe munte. MDA2
    sinonime: grohotiș
  • 7. Drum la vale prin pădure, foarte accidentat. MDA2
  • 8. Cărare lăturalnică prin pădure, care duce peste deal. MDA2
  • 9. Loc în care albia râului se lărgește și în care apa, micșorându-și adâncimea, curge cu mare zgomot printre bolovani. MDA2
etimologie:
  • țur MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.