22 de definiții pentru țângău
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚÂNGĂU s. m. v. țingău.
țângău sm [At: HELIADE, D. J. 159/20 / V: țin~, (reg) țan~, țăn~, țangâu, țincău, țânglău / Pl: ~ăi / E: țânc2 + -ău] (Pop; dep) 1 Flăcăiandru (1). 2 (Pex) Țânc2 (22). 3 (Buc) Copil slăbuț, dar harnic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÂNGĂU, țângăi, s. m. (Pop. peior.) Flăcăiaș, băietan. [Var.: țingău s. m.] – Țânc + suf. -ău.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
ȚÂNGĂU ~i m. Băiat ajuns la vârsta adolescenței; băiețan; puștan. /țânc + suf. ~ău
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚINGĂU, țingăi, s. m. (Reg.) Flăcăiaș, băietan. [Var.: țângău s. m.] – Țânc + suf. -ău.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țangău sm vz țângău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țangâu sm vz țângău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țăngău sm vz țângău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țânglău sm vz țângău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țincău sm vz țângău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țingău2 sm vz țângău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚINGĂU, ❍ȚÎNGĂU sm. F iron. Flăcăiaș, tînăr căruia nu i-a răsărit încă mustața: un țingău trimes de stăpînire (SAD.); tu nu ai un ~ de flăcău de însurat? (ȘEZ.); mă, țîngăule, zice unchiul, ia-ți calul și mergi de-ți caută de treabă! (CAR.) [comp. ȚINC și ung. cinkó „fată tînără”].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ȚINGĂU s. m. v. țângău.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
ȚINGĂU, țingăi, s. m. (De obicei depreciativ) Tînăr abia trecut de vîrsta copilăriei; flăcăiaș. O urma un fel de țingău adus din spate și cam deșelat, cu ochi încercănați și sticloși. M. I. CARAGIALE, C. 20. Tu nu ai un țingău de flăcău de însurat? ȘEZ. I 149. (Cu pronunțare regională) Pe drum s-a prefăcut în chip de om, nici matuf, dar nici prea țîngău; om tocmai în puterea vîrstei, frumos și arătos. CARAGIALE, S. N. 13.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țingău m. Mold. 1. băietandru; 2. fig. tânăr fără experiență: pe drum s’a prefăcut în chip de om, nici matuf, dar nici prea țingău CAR. [V. ținc].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țingăŭ m. (d. țînc saŭ ung. cinkó, fetișcană). Vest. Iron. Băĭetan, mucos, tînăr (care pretinde lucrurĭ marĭ): cum să îndrăznească asta un țingăŭ? – Și țincăŭ (Br.). V. țincar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țingău (reg.) s. m., art. țingăul; pl. țingăi, art. țingăii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țingău (reg.) s. m., art. țingăul; pl. țingăi, art. țingăii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țingău s. m., art. țingăul; pl. țingăi, art. țingăii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚÂNGĂU s. v. băietan, băiețandru, copilandru, flăcăiandru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țîngău s. v. BĂIETAN. BĂIEȚANDRU. COPILANDRU. FLĂCĂIANDRU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
țângău, țângăi, s.m. (pop.; peior.) 1. băietan, flăcăiaș, țingău, băiețandru. 2. (fig.) tânăr fără experiență.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
țingău, țingăi / țangău, țangăi / țangâu, țangâi / țăngău, țăngăi / țânglău, țânglăi / țincău, țincăisubstantiv masculin
- 1. Tânăr abia trecut de vârsta copilăriei. DEX '09 DLRLCsinonime: băietan băiețandru copilandru flăcăiandru flăcăiaș
- O urma un fel de țingău adus din spate și cam deșelat, cu ochi încercănați și sticloși. M. I. CARAGIALE, C. 20. DLRLC
- Tu nu ai un țingău de flăcău de însurat? ȘEZ. I 149. DLRLC
- Pe drum s-a prefăcut în chip de om, nici matuf, dar nici prea țîngău; om tocmai în puterea vîrstei, frumos și arătos. CARAGIALE, S. N. 13. DLRLC
-
etimologie:
- Țânc + -ău. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.