10 definiții pentru țâțișoară
Explicative DEX
ȚÂȚIȘOARĂ, țâțișoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui țâță (1); țâțucă. – Țâță + suf. -ișoară.
ȚÂȚIȘOARĂ, țâțișoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui țâță (1); țâțucă. – Țâță + suf. -ișoară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
țâțișoară sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 20r/14 / V: țiț~ / Pl: ~re / E: țâță + -ișoară] 1-6 (Șhp) Țâță (1-3) (mică) Si: sânuleț1, (reg) țâțică (1-6), țâțucă (1-6), țâțuță (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țițișoară sf vz țâțișoară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎȚIȘOARĂ (pl. -re) sf. dim. ȚÎȚĂ
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
ȚÎȚIȘOARĂ, țîțișoare, s. f. Diminutiv al lui țîță. Cămeșă mîndră floare... Uscată la țîțișoare, Cu foc de la inimioară. ȘEZ. I 13. Zidul că mă strînge, Țîțișoara-mi curge, Copilașu-mi plînge! TEODORESCU, P. P. 466. Zidul se suia Și o cuprindea... Pîn’ la costișoare, Pîn’ la țîțișoare. ALECSANDRI, P. P. 190.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
țâțișoară (pop.) s. f., g.-d. art. țâțișoarei; pl. țâțișoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țâțișoară (pop.) s. f., g.-d. art. țâțișoarei; pl. țâțișoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țâțișoară s. f., g.-d. art. țâțișoarei; pl. țâțișoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ȚÂȚIȘOARĂ s. pieptișor, pieptuleț, pieptuț, sânișor, sânuleț, (pop.) țâțucă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÎȚIȘOARĂ s. pieptișor, pieptuleț, pieptuț, sînișor, sînuleț, (pop.) țîțucă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țâțișoară, țâțișoaresubstantiv feminin
-
- Cămeșă mîndră floare... Uscată la țîțișoare, Cu foc de la inimioară. ȘEZ. I 13. DLRLC
- Zidul că mă strînge, Țîțișoara-mi curge, Copilașu-mi plînge! TEODORESCU, P. P. 466. DLRLC
- Zidul se suia Și o cuprindea... Pîn' la costișoare, Pîn' la țîțișoare. ALECSANDRI, P. P. 190. DLRLC
-
etimologie:
- Țâță + -ișoară. DEX '09 MDA2 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.