Artemizia f. 1. regină din Halicarnas, aliată cu Xerxe și învinsă cu dânsul la Salamina (480 a. Cr.); 2. regina Cariei, celebră prin durerea ei pentru moartea bărbatului său Mausol, căruia îi ridică monumentul numit Mausoleu, una din cele șapte minuni ale lumii antice (sec. IV a. Cr.).

Artemis (Artemiza), zeița vânătorii în mitologia greacă, soră geamănă cu Apolo, asimilată de timpuriu la romani cu Diana. Cultul zeiței era foarte răspândit în Asia Mică, Artemis reprezentând puterea de procreare a rasei umane și simbolul fertilității.