Hârlău n. 1. od., oraș în Moldova de sus, reședință domnească sub Ștefan cel Mare; 2. azi, orășel în jud. Botoșani, pe dreapta Bahluiului: 4500 loc. Pietre de moară. Târg anual la 15 Septemvrie.

HÂRLĂU, oraș în jud. Iași, pe râul Bahlui; 12.223 loc. (1998). Stație finală de c. f. Expl. de gresii și calcare oolitice. Fabrici de mobilă și cherestea, de tricotaje și conf., de mase plastice; țesătorie de mătase; produse alim. (conserve de legume și fructe, preparate din lapte, băuturi alcoolice, oțet). Centru pomicol și viticol. Muzeu de arheologie și etnografie. Biserica Sf. Gheorghe (ctitorie din 1492 a lui Ștefan cel Mare), cu valoroase picturi murale interioare (1530); biserica Sf. Dumitru (ctitorie din 1535 a lui Petru Rareș, cu unele transformări din 1779, inițiate de marele spătar Iordache Cantacuzino-Deleanu); biserica Sf. Nicolae-Munteni (ante 1848). Ruinele caselor domnești. Prima mențiune documentară datează din 1384. Reședință domnească. Ștefan cel Mare a încheiat aici, cu polonii, Tratatul de pace din 12 iul. 1499. Declarat oraș în 1968.