Majorca f. cea mai mare dintre insulele Baleare: 250.000 loc. Cap. Palma.

*Mallorca (insulă) [pron. malyorca] (Ma-llor-) s. propriu f., g.-d. Mallorcăi

MALLORCA [maλorka] (MAJORCA [madʒorka]), cea mai mare insulă a arh. Baleare (în V. M. Mediterane), aparținând Spaniei, situată la 233 km E de țărmul acesteia; 3,6 mii km². Orașe pr.: Palma de Mallorca, Alcúdia, Calvia. Relief muntos (în V și NV), cu alt. max. de 1.445 m (vf. Puig Mayor), iar în zona centrală și de E o câmpie înaltă, irigată (cereale, măslini, migdali, viticultură). Creșterea animalelor. Pescuit. Expl. de sare marină. Turism.

PALMA DE MALLORCA [maλórca], oraș în partea de V a ins. Mallorca (arh. Baleare, Spania insulară), pe țărmul de N al G. Palma al M. Mediterane, centrul ad-tiv al Comunității autonome Baleare; 333,8 mii loc. (2001). Port maritim. Aeroport. Constr. și reparații navale. Ind. metalurgică chimică, textilă, a hârtiei, ceramicii, sticlăriei, pielăriei și încălțămintei, alim. (zahăr). Renumit stațiune balneoclimaterică. Universitate (1967). Muzeu de artă. Teatru. Grădină botanică. Turism (c. 2 mil. turiști anual). Monumente: Palatul maur Almudaina (sec. 11, restaurat în sec. 12 și 16); catedrală gotică (1230-1660, renovată în sec. 19), bisericile San Francisco (1281) și Santo Domingo (1296), castelul Bellver (sec. 14), aziu sediul Muzeului Municipal, La Lonja – clădirea Bursei, construită în stil gotic (1426-1448), clădirea Primăriei (sec. 16), palatul episcopal (sec. 17) ș.a. Cucerit de romani (123 î. Hr.), devine colonie a acestora. Ocupat succesiv de vandali (sec. 5), bizantini (sec. 6), arabi (sec. 8). Recucerit de creștini (1114-1115). A intrat în stăpânirea regelui Iacob I al Aragónului (1229). Oraș din 1249.