Sân-Medru m. sfântu Dimitru: pleca dela Sân-Petru și ajungea pela Sân-Medru POP.

Sînmédru, V. sînt- 1.

Sânmedru, (Sâmedru, Sumedru) – (rel.) 1. Sărbătoare creștină (26 octombrie). În sâmbăta de Sânmedru, numită și sâmbăta morților, în unele localități din Țara Maramureșului, au loc parastase în cimitire: „S-aprindeau lumânări la morminte. Înainte se aprindea un foc mare în cimitir și, de la focul acela, își aprindeau oamenii lumânările. În jurul focului stau oamenii bătrâni, vorbeau și jucau cărți” (Corpusul folclorului, cf. Bilțiu, 2010: 42). „Pomenile să fac pă morminte. Pun pă morminte un colac și-o oiagă cu vin și cu acela ridică paos” (idem). 2. Ziua de Sânmedru este dedicată Sf. Dumitru. Marele mucenic Dumitru a fost un martir creștin, care a trăit în vremea împăraților Maximian și Dioclețian, în cetatea Tesalonic (sec. al III-lea). A fost martirizat în jurul anului 306, ca sfânt militar. – Din sânt „sfânt” + Dumitru (MDA); cf. lat. Sanctus Demetrius (DER).

Sânmedru, s.m. – 1. Numele unei sărbători creștine celebrate la 26 octombrie. 2. Obicei: „În această zi se aleg oile de la stână și se osâmbresc păcurarii (…). Această zi era numită și ziua răilor, pentru că se eliberează slugile de la gazdă.” (Memoria 2002: 470). – Din sânt + Dumitru.

Sâmedru (Simedru, Sânmedru, Sumedru) s. m. (Pop.) Numele unei sărbători creștine celebrate la 26 octombrie, de ziua sf. Dumitru, de care sunt legate mai multe practici privind succesiunea ciclică a anotimpurilor (de ex. focul lui Sâmedru, moșii de toamnă sau cei mari ș.a.). Este una dintre cele mai importante zile de pomenire a morților.