3 definiții pentru abdus
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
abdúce vb. III. tr. A duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale. • prez.ind. abdúc. /<lat. abducĕre.
abduce vb. tr. a duce (de undeva), a lua. (< lat. abducere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abduce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abduc
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: abdus
abdus participiu
participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
abduce, abducverb
- 1. A duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale. DEXI MDN '00
etimologie:
- abducĕre. DEXI MDN '00