7 definiții pentru abjurație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
abjuráție s. f. Abjurare. • pl. -ii. g.-d. -iei. / < fr. abjuration.
ABJURAȚIE s.f. Abjurare. [Cf. fr. abjuration, lat. abiuratio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
abjurație s. f. abjurare. (< fr. abjuration, lat. abiuratio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
*ABJURARE, *ABJURAȚIUNE, *ABJURAȚIE sf. Faptul de a abjura [fr.< lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*abjurațiúne f. (lat. abjurátio, -ónis). Acțiunea de a abjura. – Și -áție, dar ob. -are.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abjurație s. f., g.-d. art. abjurației; pl. abjurații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ABJURAȚIE s. v. abjurare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: abjurație
abjurație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
abjurație, abjurațiisubstantiv feminin
- 1. Abjurare. DN MDN '00sinonime: abjurare
etimologie:
- abjuration DN MDN '00
- abiuratio DN MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.