ABSCIZIE, abscizii, s. f. (Med.) Tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-e-. – Var.: absciziune s. f.] – Din fr. abscission. corectat(ă)

ABSCIZIUNE s. f. v. abscizie.

absciziune sf [At: DA / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: fr abscission] (Med) Rezecție.

*ABSCIZIUNE sf. 🩺 înlăturarea prin tăiere a unei părți a corpului [fr. < lat.].

ABSCIZIUNE, absciziuni, s. f. (Med.) Tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. abscission.

ABSCIZIUNE, absciziuni, s. f. Extirpare prin tăiere a unei părți, a unui organ al corpului. V. amputare. – Pronunțat: -zi-u-.

ABSCIZIUNE, absciziuni, s. f. Extirpare prin tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pr.: -zi-u-] – Fr. abscission (lat. lit. abscissio, -onis).

ABSCIZIUNE s.f. Extirpare a unei părți sau a unui organ al corpului. [Pron. -sci-zi-u-, pl. -ni. / cf. fr. abscision, lat. abscisio].

absciziune s. f. extirpare a unui organ al corpului. (< fr. abscision, lat. abscisio)

ABSCIZIUNE f. med. Înlăturare prin intervenție chirurgicală a unei părți sau a unui organ al corpului. /<fr. abscission

*absciziúne f. (lat. abscísio, -ónis. V. inciziune). Retezare, amputare a uneĭ părțĭ fără os.

abscizie (desp. -zi-e) s. f., art. abscizia (desp. -zi-a), g.-d. art. absciziei; pl. abscizii, art. absciziile (desp. -zi-i-)

abscizie (-zi-e) s. f., art. abscizia (-zi-a), g.-d. art. absciziei; pl. abscizii, art. absciziile (-zi-i-)

absciziune s. f., pl. absciziuni